vineri, 23 iunie 2017

COLECŢIA DE DOCUMENTE „FAMILIA FLONDOR” DIN ARHIVA DE STAT CERNĂUȚI


COLECŢIA DE DOCUMENTE „FAMILIA FLONDOR” DIN ARHIVA DE STAT CERNĂUȚI

Dragoş Olaru vorbind despre ,,Familia Flondor” în redacţia ziarului ,,Zorile Bucovinei” din Cernăuţi. În imagine, de la stânga spre dreapta mai apar Lucian Ionuţ Indreiu, consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, Nicolae Toma, redactor-şef al publicaţiei românilor din Ucraina ,,Zorile Bucovinei” Cernăuţi, Carmen Steiciuc, consultant artistic la Centrul Cultural Bucovina Suceava, Alis Niculică, şef serviciu la Biblioteca Bucovinei ,,I. G. Sbiera” Suceava, şi Maria Toacă, ziaristă la ,,Zorile Bucovinei”
Despre familia Flondor şi îndeosebi despre membrul ei cel mai reprezentativ, Iancu Flondor, s-a scris de-a lungul timpului foarte mult. Ne gândim aici în primul rând la perioada între mijlocul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când autori ca C. Berariu, G. Bogdan-Duică, I. Bumbac, I. E. Torouţiu, D. Dan, I. Nistor şi alţii au început să studieze problematici legate de românii bucovineni, inclusiv de reprezentanţii familiei Flondor. A urmat o pleiadă de cercetători din perioada interbelică cum ar fi N. Cotlarciuc, T. Larionescu, C. Loghin, Gr. Nandriş, T. Balan, N. Iorga, care s-au referit la originile familiei sau au realizat portrete ale celor mai reprezentativi membri ai neamului Flondorenilor. Cu totul tangenţial au atins această problematică şi contemporanii noştri Şt. Purici, C. Ungureanu, M. Iacobescu, M.-Şt. Ceauşu, D. Hrenciuc, precum şi ucrainenii O. Dobrjanski, V. Botuşanski, A. Jukovski. Cu excepţia tânărului cercetător sucevean Vlad Gafiţa, care a scris un voluminos şi preţios studiu întitulat „Iancu Flondor şi mişcarea naţională a românilor din Bucovina” (Iaşi, 2008, 544 p.), nimeni nu a studiat zeci şi sute de documente inedite din fondurile Arhivei de stat a regiunii Cernăuţi, care se referă la familia boierească Flondor. O parte din ele sunt adunate în Colecţia de documente Familia Flondor” şi cuprind documente originale şi copii scrise între 1776 şi 1913. Nu am putut stabili cine a adunat această colecţie, dar putem presupune că ar putea fi Teodor Balan, care fiind mult timp la conducerea Arhivelor Statului din Cernăuţi a luat în evidenţă pe deţinătorii particulari de documente, adresându-le invitaţia de a le depune spre conservare şi folosire în depozitele statului.
Trebuie precizat că în Arhivele Naţionale ale României din Bucureşti există un fond personal „Iancu Flondor” (1757-1949), care conţine 77 dosare de documente originale, adrese, scrisori referitoare la familia Flondor pe de o parte, şi la viaţa Bucovinei de dinainte şi de după Unirea din 1918, pe de altă parte.
Fondul familial de la arhiva din Cernăuţi este mult mai mic ca volum, cuprinde doar 10 dosare, dar este foarte preţios prin mulţimea de documente originale pe care le deţine. Fondul Colecţia de documente „Familia Flondor” are numărul de inventar 1243, iar documentele sunt scrise în limbile română (preponderent cu litere chirilice), germană, franceză, latină şi rusă. În interiorul fondului, documentele sunt structurate în funcţie de tematica lor în mai multe părţi.
Pe fosta stradă Iancu Flondor (astăzi strada Olga Kobyleanska) de Ziua paradei portului popular
O atenţie deosebită alcătuitorul acestei colecţii o acordă genealogiei familiei boiereşti Flondor. Aici se păstrează vreo 10 părţi (file) din arborele genealogic al familiei Flondor, precum şi ale altor familii cu care erau înrudiţi flondorenii precum Cârste, Buchenthal, Vasilco, Grigorcea, Stârce, Buhuş, Hurmuzachi şi alţii. Este posibil că aceste documente le-a folosit şi Sever Zotta la elaborarea genealogiei familiei Flondor pe care a publicat-o în anul 1933. Originalele acestor genealogii, deşi sunt nedatate, după caracterul literelor chirilice folosite, se par a fi foarte vechi, undeva de pe la sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX. Un interes deosebit se acordă şi documentelor domneşti despre originea flondorenilor. Amintim în primul rând copiile gramotelor domnitorilor moldoveni Moisei Movilă (din 20 septembrie 1633), Antochi Constantin (din 15 iunie 1705) şi Grigore Ghica (din 28 decembrie 1765). În documentul semnat de domnitorul Ghica Vodă se afirmă următoarele: „Credincios boierul Domniei mele Dumnealui Şerban Flondor ce l-am făcut medelniceri mari şi vornic la Câmpulung rusesc ni s-au jăluit zicând că porecla lui este Albotă acu s-au schimbat Flondor pentru cari au arătat dovezi”.
Bustul lui Iancu Flondor din Rădăuţi, creaţie a sculptorului Marcel Mănăstireanu
Categoria documentelor personale conţine legitimaţii, bilete de călătorie, paşapoarte (emise în Austro-Ungaria şi Rusia), diferite permise ş. a. Un bilet de călătorie cu numele lui Gheorghe Flondor ne oferă informaţii, de exemplu, despre aceea că deţinătorul lui a călătorit cu diligenţa la 18 octombrie 1852 din Lemberg la Cernăuţi. Într-un paşaport emis în 3 iunie 1814 la Iaşi în numele „Măriei sale împăratul Aleksandr Pavlovici, suveran al întregii Rusii” se menţionează că „titularul acesteia, supus austriac Costachi Flondor cu 2 slugi Pavel şi Grigorie, cu o calească trasă de 4 cai, de acum înainte vor trece prin Sculeni în ţinutul Hotinului şi oraşul Chişinău cu treburi de familie pe termen de şase luni tur-retur” (în traducere din limba rusă, n. red.)
O mare parte de documente, scrise în germană şi latină, se referă la moşiile pe care le-au avut membrii familiei Flondor de-a lungul anilor şi la dreptul lor de proprietari asupra mai multor sate din Bucovina, Moldova şi Basarabia, adică aşa-numitele Status Activus. Actele oficiale de proprietari, contractele de cumpărare-vânzare ne oferă multe amănunte referitoare la dreptul de succesiune atât al moşiilor, cât şi al proprietăţilor urbane, drept care s-a schimbat radical pentru boierii din nordul Moldovei odată cu acapararea acestei părţi de ţară de către imperiul habsburgic.
Totuşi cele mai preţioase informaţii, după părerea noastră, care sunt şi cele mai numeroase în Colecţia de documente Famila Flondor”, sunt cele cuprinse în corespondenţa purtată de membrii familiei, a rudelor lor, dar şi ale altor personalităţi marcante cu care au avut legături flondorenii. Majoritatea sunt scrise în limba română în prima jumătate a secolului XIX, deci scrise cu litere chirilice, fapt ce îngreunează mult transcrierea lor. De asemenea, o parte însemnată de scrisori sunt scrise în germană şi franceză. Printre emiţătorii acestor scrisori îi menţionăm pe preotul Mihail Vorobchievici, Gheorghe şi Eufrosina Hurmuzachi, copiii lor Doxuţă şi Elena Hurmuzachi, stareţii mănăstirii Neamţului Dorodei (Doroftei), şi Paisie (Velicicovschi), boierul A. Vasilco şi mulţimulţi alţii. În aceste scrisori sunt redate diferite aspecte legate de preocupările acestor oameni, de bucuriile, speranţele şi frământările lor zilnice şi poate cel mai de preţ – ele sunt mărturii irepetabile ale unor vremuri de mult uitate.
În încheierea acestor însemnări vă prezentăm câteva scrisori inedite din preţiosul fond al Arhivei din Cernăuţi Colecţia de documente Famila Flondor”:
  1. Gheorghe Hurmuzachi către soacra sa Ecaterina Flondor:
Cu fiiască plecăciune închinându-mă sărut mâna Mătali preaiubită mămucă.
Cu mare bucurie mă grăbesc a faci Mătali plecata me înştiinţare, cumcă milostivul Dumnezeu ni-au dăruit astă noapte o fiică sănătoasă şi frumoasă, care din mila lui Dumnezeu s-au născut mai fără veiti, şi tari uşor, încât iubita Frosa, cari de o mie de ori sărută mânile Mătali, n-au suferit mai nicicacum, şi se află acum foarte bine.
Rămân cu adâncă supunere a Mătalipreaplecat fiu şi slugă, Gheorghi Hurmuzachi.
Cernăuţ, 11 Octomvrie 1847.
  1.  Hurmuzachi Elena către bunicii săi Ecaterina şi Nicolae Flondor:
Buneii amândoi!
Eu, Lencea, nepoţica, sărut mânele, şi vă rog, să veniţi la noi, că noi am fost acolo de o sută de ori, veniţi să vă spun rugăciunile precum şi mioriţa cu lâna plăviţă de rost, nepoţica Lencea.
  1. Doxuţă Hurmuzachi către bunicii săi Ecaterina şi Nicolae Flondor:
Prea iubite bunelu şi prea iubită bunică.
Sărut mâinile Dumilorvoastră. Lencia îi sănătoasă şi sărută şi ea mâinile Dumilorvoastre, noi vă poftim să nu ne uitaţi, şi să veniţi că tare vă dorim.
Al Dumilorvoastră supus nepot,
Doxuţă.
  1. Doxuţă Hurmuzachi către bunelul său Nicolae Flondor:
Viena, Theresianum
2 mai/20 april 1867
Preascumpe şi multiubite Moşule,
Cu cea mai adâncă supunere sărut mâinile Matale precum şi mult iubitei mătuşe, şi vă rog să fiţi încredinţaţi de nestrămutata mea dragoste şi veneraţiune pentru Dvoastră, şi de plăcerea ce sâmt a vă pute rennoi aceste secrete a inimei mele sâmţiri. Apropiindu-se zioa patronului Matale îmi eu libertatea a-ţi ascerne cele mai supuse mai fierbinte şi sincere felicitări urând din toată inima şi din tot sufletul viaţă îndelungată, sănătate puternică, fericire, mulţămire şi împlinirea tuturor speranţelor şi dorinţelor Matale, prosperarea cea mai frumoasă a celor trei mici odoruri cari se numesc Costachi, Toderică şi Ionică. Dlorsale le poftesc frumoase închinăciuni şi-i sărut pe trustrei delaolaltă, începând dela amicul şi colegul Costachi, rugându-te pe Mata a face în numele meu.
Sper că aveţi Dvoastră tot aşa de frumos timp ca aice, unde sântem ca în vară.
Cu mare părere de rău am aflat că Mata ai avut diferite neplăceri în gospodărie; ce e de făcut, trebue să mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne trimite. Sărutându-vă Dlorvoastre de mii ori mâinile şi recomândându-mă prieteniei verilor mei
semnez al Matale adânc plecat nepot, Eudoxie.
Poftesc respectuoasele mele săr. de m. la Mme Buchenthal, salutări lui Aleco.
DRAGOŞ OLARU
 Arhivele Statului Cernăuţi