La rubrica stiri, ziarul Românul anunţă sec: Eminescu nu mai este.
Pe 17 iunie are loc înmormântarea poetului. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din cimitirul Bellu.
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
P.S.: Azi dimineaţa am primit un mesaj de la un bun prieten din Ţară: „Aici este uitare sau lucru făcut de mântuială. Nici un post TV, nu şi-a adus aminte că este 15 iunie. Ştiu că vei fi la serviciu. Tu nu poţi, eu nu am unde să ne întâlnim cu bădia Mihai....E bine că-l sărbătorim pe Şandor Petoffi, pe Paul Voss şi 15 martie al Budapestei.Cred că noi, cei de aici, ne merităm soarta. Pe umerii voştri stă păstrarea amintirii Luceafărui.!”
I-am răspuns: „Iată, dragă D., că ne-am şi întâlnit cu bădiţa Mihai: aici, chiar acum, când tu ai scris această scrisorică şi eu, aproape tremurând de emoţii, când am citit-o. Am să fiu şi la monumentul lui cu o floare ceva mai târziu... Te îmbrăţişez frăţeşte cu un gând frumos la Eminescu.”
Pentru o clipă măcar să ne amintim de El, căci numai astfel ne întâlnim cu Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu