vineri, 3 mai 2013


ȚARA SFÂNTĂ
sau 7 zile în care am cunoscut Israelul

ZIUA ÎNTÂIA
"În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a facut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrâd îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvantată ești tu între femei. Iar ea, vazându-l, s-a tulburat de cuvantul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pantece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus.
 Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria catre înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, raspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea."
(Luca 1, 26-38)
Aerul proaspăt și rece (!) al dimineții, șterge ultimele semne de oboseală de care eram cuprinși după un drum îndelungat cu trenul la Chiev și de o sosire târzie de noapte la aeroprtul Ben Gurion din Tel-Aviv. Suntem cazați de bunul nostru prieten Eli la un hotel din Haifa. De aici începem să facem cunoștință cu Țara Sfântă.
Haifa. Aerul proaspăt și rece...
Prima zi o facem sub semnul Bunei Vestiri, adică pornim spre Nazareth în munții Galileea, sau Galil cum se exprimă cu un accent ebraic prietenul nostru. Prima oprire o facem la întretăierea-încrucișarea văilor Zvulun și Izreel  cu munții (dealurile) Galileii și Karmelului. Aici vedem ultimele rămășițe ale căii ferate Haifa-Damasc, dată în exploatare la 15 octombrie 1905 și distrusă în urma războiului arabo-israelian din 1948, când a fost aruncat în aer podul căii ferate de la frontiera cu Iordania și Siria (rămășițile lui le vom vedea peste 2 zile).  Prin această cale ferată se făcea legătura prin valea Izreel cu marea linie de tren hejaz, dintre Damasc și Medina, ea era de fapt o extensie a liniei Istanbul-Damasc. Fiindcă linia ferată trecea prin valea Izreel văii i se mai spunea și „Valea Trenului”. Pe vremuri trenul trecea spre Damasc o singură dată pe zi, deaceea locuitorii văii Izreel împărțeau timpul zilei în ”până la tren” și ”după tren”, exact ca și în satul meu de baștină Ropcea.
Calea ferată Haifa-Damasc
Calea ferată Damasc-Haifa 

Imediat după calea ferată începe urcușul spre munții Galileii. Nazaretul ne întâlnește cu nori plumburii de ploaie, caz foarte rar pentru această perioadă a anului. Mi s-a părut că evreii îl numesc mai mult Netzer sau Națeret ce ar însemna ”mlădiță”, „ramură”, „lăstar”. Creștinii văd în aceasta o aluzie la faptul ca Iisus era mlădiță din casa lui David. Deși locuit cândva numai de evrei, astăzi Nazaretul este un oraș locuit de arabi și numai în partea nouă a orașului, partea de sus, numită Elite Nazareth, este locuită și de evrei. Se observă peste tot că în așezările arabe din Israel trăiesc în exclusivitate arabi, pe când în așa numitele așezări evreiești poți întâlni atât evrei cât și arabi, creștini, etc. 
Spre Galileea
Nazaret
Nazaret
Nazaret
Nazaret
Nazaret 

La Nazaret prima vizită o facem la biserica ortodoxă de la izvorul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, în preajma căruia, potrivit Tradiţiei, a avut loc Buna Vestire. Acest izvor se află în Biserica greco-ortodoxă a Arhanghelului Gavril. Biserica a fost construită în anul 1750 pe ruinele celei mai vechi biserici. Iconostasul a fost dăruit în anul 1767 de un negustor grec, al cărui nume a rămas necunoscut. Acest iconostas este sculptat cu multă finețe în lemn și posedă o serie de icoane minunate.
Iconostasul bisericii
Iconostasul bisericii
Porțile împărătești





Amvonul

Pictură murală


Pictură murală

Pictură murală
Din absida nordică a bisericii șapte trepte coboară până la capela aflată sub biserică. În această capelă se află și astăzi izvorul. Aici se află o singură absidă îngustă, acoperită de un tavan boltit și cu ferestre oarbe. Arcele oarbe sunt împodobite cu marmură colorată și cu mozaic. În capătul absidei nordice, izvorul Fecioarei Maria curge de sub altarul amplasat aici. În jurul izvorului se află multe candele și icoane ale Maicii Domnului.
Izvorul Fecioarei Maria


Candela de la izvorul Fecioarei Maria




 Biserica greco-ortodoxă a arhanghelului Gavril  din Nazaret 


Intrarea de la Biserica arhanghelului Gavril

Fântâna Fecioarei Maria


La ieșirea din biserică ne oprește un târgoveț de cruciuliți și icoane din lemn, care într-o română destul de clară încearcă să ne convingă de faptul că toate lucrările lui sunt  sculptate în lemn sacru de măslin. Suntem aproape să-l credem că fiecare obiect din această colecție este "Unicat" datorită diferențelor de tăiere a lemnului și nu în ultimul rând datorită faptului că sunt sculptate manual. Călăuza noastră ne mai potolește din încrederea noastră, având el niște îndoieli în cele afirmate de negustor. Tot mai mult în ultima vreme aceste obiecte se produc din materiale care înlocuiesc lemnul de măslin, dar care e greu să le identifici veridicitatea după înfățișare, greutate sau miros. Am observat că mai toți negustorii din Israel vorbesc cel puțin în 10 dintre cele mai răspândite limbi ale lumii și trec cu ușurință de la limba arabă sau ebraică la limba rusă, română, engleză sau spaniolă.
De la izvorul Fecioarei Maria pornim pe jos spre casa Mariei, unde este construită biserica catolică, timp în care admirăm frumusețile orașului și  locuitorilor săi.
Stradă în Nazaret


Stradă în Nazaret


Lumea târgoveților


Lumea târgoveților


Lumea târgoveților


Stradă în Nazaret

Biserica catolică Bunavestire din Nazaret este o biserică catolică modernă, construită pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor. În incinta acestei biserici se află și grota în care Fecioara Maria a fost înștiințată de Arhanghelul Gavriil că Îl va naște pe Iisus. La intrare vedem crucea franciscană și aflăm de la prietenul nostru Eli, că toate bisericile catolice din Israel sunt sub oblăduirea ordinului franciscan. Ei au fost cei care au construit aici în sec. XIV o mănăstire, iar mai târziu (1730) și biserica, care a fost demolată în 1955. Pe locul acestei biserici a fost ridicată actuala construcție, care are un dom de peste 50 de metri înălțime.
Crucea franciscană la intrarea în ograda bisericii catolice din Nazaret


Biserica catolică Bunavestire din Nazaret 


Biserica Bunavestire din Nazaret cu simbolul franciscan


Rămășițe din casa Mariei


 Biserica Bunavestire din Nazaret. Interior 


  Biserica Bunavestire din Nazaret. Interior  (turiști din România) 


Rămășițe din casa Mariei


 Biserica Bunavestire din Nazaret. Interior 


Vitralii

 Biserica Bunavestire din Nazaret. Interior 

Atât în interior cât și în exterior biserica este decorată cu mozaicuri picturi, fresce şi sculpturi ale Fecioarei Maria donate bisericii de către comunități creștine din întreaga lume. Am putea spune că fiecare biserică națională și-a găsit aici casa sa. Menționăm că este cea mai mare biserică creştină din Orientul Mijlociu.
Venesuela la biserica din Nazaret


România la biserica din Nazaret
Ucraina la biserica din Nazaret

Biserica Bunavestire din Nazaret
Biserica Bunavestire din Nazaret
Nazaret
Nazaret
Nazaret


La ieșire admirăm splendoarea dealurilor și clădirilor din împrejurimi. Căutăm mozaicul comunității creștine românești, creat de Ancuța și George Toader și donat bisericii în anul 2004. Pe partea stângă a intrarii în ograda bisericii descoperim și mozaicul bisericii ucrainene.
Mă rețin întrun magazin de anticvariate unde, spre uimirea mea descopăr un verstat (verstac, menghină) de lemn, exact așa cum avea bunelul pe vremuri și care s-a pierdut de mult încă în frageda mea copilărie. Câți ani să fi trecut de când l-am văzut aevea și câți ani să fi trecut de când mi-am amintit de el ultima dată..? Da, a fost nevoie să ajung la Nazaret ca să-mi aduc aminte de acel verstat al bunelului, care oricum mi-a lăsat pentru totdeauna în amintire ceva scump, cald și apropiat sufletului.
Anticvariat


Anticvariat


Anticvariat

Revin în forfota străzii. Turiști din toate părțile lumii suie și coboară înspre și dinspre biserica Bunei Vestiri. La un colț de sradă, loc vizibil, bun pentru reclame, discută doi arabi în haine specifice religiei islamice sub o placardă  pe care în engleză scrie: La ilaha illa Allah. Jesus said: ”Iam indeed a slave of Allah, allah is my Lord and your Lord, So worship   Him    Alone”    (Quran 3.51) Adică mergeți voi la biserica Bunei Vestiri da nu uitați că însuși Iisus ar fi recunoscut că este sclavul lui Allah și ”că Allah este Domnul meu si Domnul vostru”, deci, ne închinăm numai Lui.  Tot pe acest loc, la doi pași de biserica creștină arabii intenționau să ridice o moschee, care să fie ceva mai înaltă și să domine construcția creștină. Cei de la primăria orașului au socotit totuși că ar fi mai potrivit să facă (și au făcut) aici un mic scuar pentru odihna tuturor credincioșilor ce vin aici cu miile în fiecare zi.
În drum spre Bunavestire.


Lumea arabă


Lumea arabă

Prânzul îl luăm într-o ospătărie cu bucate specific arabe – renumitul Falafel (chifteluţe de năut) sau cu denumirea arabă (romanizată) de hummus (hamos, houmous, hommos, hommus, hummos, hummous or hummus). Hummusul se regăseşte în toate ţările din vechea Sirie Otomană, inclusiv Israelul, iar una dintre cele mai rafinate versiuni ale sale este cea libaneză. Celălalt ingredient de bază al acestui preparat este pasta de susan. Noi l-am servit cu lipie și cu salate din legume și zarzavaturi, castraveți murați, roșii etc. Este foarte hrănitor.
Pe străzile Nazaretului


Pe străzile Nazaretului


Pe străzile Nazaretului

După prânz traversăm cu mașina orașul Nazaret și suburbia Elite Nazaret și ne îndreptăm spre Cana.
În drum spre Cana


Elite Nazaret

Nazaret

"Și a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii și era și mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă. Și sfârșindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceți orice vă va spune.
Și erau acolo Șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Și le-a zis: Scoateți acum și aduceți nunului. Iar ei i-au dus.
Și când nunul a gustat apa care se facuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire, și i-a zis: Orice om pune întai vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun pană acum.
Acest început al minunilor l-a făcut Iisus in Cana Galileii și Și-a arătat slava Sa; și ucenicii Săi au crezut in El" (Ioan 2, 1-11).
În drum spre Cana

Biserica catolică din Cana
În ograda bisericii catolice din Cana

 Cana Galileii, numită astăzi "Kafr Kanna" sau "Khirbet Cana", este o localitate din regiunea Galileea, aflată la numai șapte kilometri inspre nord-est de Nazaret. Localitatea este locuită astăzi de aproximativ cinci mii de locuitori, aproape toți de origine arabă, o treime fiind musulmani, iar doua treimi fiind creștini.
Prima biserică creștină din Cana Galileii ar fi fost construită de către Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea. În timp, vitregiile istoriei au dus la ruinarea acestei biserici bizantine.
Biserica ortodoxă din Cana. Interior
Biserica ortodoxă din Cana. Interior
Vas vechi pentru apă păstrat la biserica din Cana
Iconostasul bisericii ortodoxe din cana

Astăzi, biserica ortodoxă din Cana Galileii este închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, fiind ingrijită de creștinii ortodocși greci. În curtea mănăstirii se păstrează două fragmente de coloane vechi, datând din secolul al XIII-lea, iar în biserică se păstrează două vase mari, din piatră, deosebit de vechi, asemănătoare celor folosite pentru păstrarea apei, in vremea Mântuitorului.

Portocalul din grădina bisericii ortodoxe de la Cana


Vinuri ”de Cana”

În grădina bisericii ortodoxe vedem un arbore de portocal plin de fructe, iar la târgoveții de la intrare ”vin original de Cana”. Așa cum dealurile din împrejurimi sunt tot mai intes acoperite cu case de locuit de cât de vii ne îndoim și noi de originea și proveniența acestui vin. Oricum, pentru creștinii veniți de peste mări și țări, un vin de Cana (fie chiar numai cu eticheta) e deja o minune la orice nuntă de creștin.
Moschee la Cana

”Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie, Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră”. (Luca 9, 28-36)
“și S-a schimbat la față înaintea lor și veșmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 2-3).
“Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ţie una și lui Moise una și lui Ilie una. În continuare, după ce i-a acoperit norul luminos și s-a auzit vocea Tatălui, au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17,4-6).
În drum spre muntele Tabor
La orizont - muntele Tabor

Următorul nostru obiectiv al zilei este muntele Tabor – locul schimbării la față. Muntele Tabor se află la capătul văii Izreel și are 588 m altitudine. O serpantină, pe care pot urca numai atomobilele ușoare (nu și autocarele turiștilor), ne ridică încet pe muntele Tabor, deschizându-ne ochilor la fiecare curbură a ei privelișt noi de o frumusețe deosebită.
Serpantinele muntelui Tabor


Serpantinele muntelui Tabor


Serpantinele muntelui Tabor



Serpantinele muntelui Tabor

Datorită poziției sale strategice, pe cel mai important drum antic din zonă (Via Maris, din nord-sudul țării), cât și a înălțimii sale solitare, Muntele Tabor a constituit, încă din timpurile antice, un important loc de apărare. Pe acesta se înălța în acea vreme o măreață fortăreață, ale carei ruine se mai văd înca și astăzi, pierdute printre vegetația florală. Fortareata de pe Tabor este cunoscută încă din vremea Primului și celui de-al doilea Templu iudaic, iar mai apoi în perioada grecească, romană și cruciată, ajungând treptat în ruină.
Biserica ortodoxă ne întâlnește cu porțile închise. Durerea din sufletele noastre e și mai mare, când aflăm că aici adesea se pot întâlni și călugări români. E o tradiție mult mai veche, care începe încă în sec. XIX, când în 1859 cuviosul Irinarh Roseti a început construcția bisericii mănăstirii Schimbarea la Față a Domnului de pe Muntele Tabor. Ostenitorul arhimandrit și părinte duhovnicesc n-a reușit să termine această lucrare sfântă, căci s-a mutat la cele veșnice la 26 decembrie 1863.
 Mănăstirea ortodoxă de pe muntele Tabor 
Intrarea la mănăstirea ortodoxă de pe muntele Tabor

Cuviosul Irinarh a fost prețuit și recunoscut ca mare duhovnic și sfânt părinte încă din viață. Locuitorii din părțile Nazaretului și din Cana Galileei alergau la el pentru sfat, rugăciune și spovedanie, avându-l la mare evlavie datorită vieții sale, precum și darului vindecărilor cu care fusese înzestrat de Dumnezeu.
Zidurile mănăstirii de pe muntele Tabor


Mănăstirea ortodoxă de pe muntele Tabor

Locul de egumen a fost luat de ucenicul său, ierodiaconul Nectarie Banul. El a terminat mănăstirea și a menținut rânduiala slujbei in limba româna până în anul 1890, când, datorita bătrâneții și suferințelor, s-a retras la Mănăstirea Sfântul Sava. În vremea noastră, ctitoria arhimandriților Irinarh și Nectarie este locuită de călugări greci și aparține canonic de Mitropolia Ortodoxă de Nazaret.  
(Într-o notiță de pe http:www.crestinortodox.ro aflăm următoarele: ”poate ati ajuns dupa ora 15.00... nici pelerinilor ortodocsi nu li se deschid portile dupa aceasta ora. Manastirea ortodoxa de pe Tabor este o oaza de liniste, pace si iubire cu gazde extrem de primitoare...”)
Bustul papei Paul al VI de pe aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor 


 Aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor  


Aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor  


Aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor  


Aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor  


Aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor  


Aleea bisericii catolice de pe muntele Tabor  


Biserica catolică Schimbarea la Față de pe muntele Tabor. Interior
Biserica catolică Schimbarea la Față de pe muntele Tabor. Interior
Biserica catolică Schimbarea la Față de pe muntele Tabor. Interior
Biserica catolică Schimbarea la Față de pe muntele Tabor. Interior
Biserica catolică Schimbarea la Față de pe muntele Tabor. Interior

După mai multe încercări de a  vedea poarta deschisă și de a găsi prin vegetația florală urmele măreței fortărețe de altă dată ne îndreptăm spre biserica franciscană Schimbărea la Faţă. Aleea ce duce spre biserică e plină de flori și verdeață printre care descoperim bustul Papei Paul al VI, care a vizitat acest loc la 5 ianuarie 1964. În interiorul bisericii, la parter sub sticlă se pot vedea rămășițele altei biserici mai vechi pe care s-a ridicat actuala construcție.
Împrejurimile Taborului
Împrejurimile Taborului
Împrejurimile Taborului
Împrejurimile Taborului
După o pauză de jumătate de oră, când avem posibilitatea în liniște să admirăm împrejurimile cu frumoasa vale Izreel, ne luăm rămas bun de la muntele Tabor și coborâm prin Um El Hanam cu o splendidă moschee în centrul așezării.

Moschee într-o localitate arabă de sub muntele Tabor
Moschee într-o localitate arabă de sub muntele Tabor

Valea Izreel este printre puținele locuri din Țara Sfântă unde se practică agricultura, o agricultură modernă cu cel mai sofisticat sistem de irigare din lume. Din goana automobilului vedem o varietate imposibilă de găsit la noi de lanuri de grâu copt (pe alocuri deja treerat), de păpușoi de 1 m (cum ar fi la noi la început de iulie), de morcovi, ce sunt culeși de o combină specială și atâtea alte minuni, care se obțin datorită unei munci enorme intelectuale de creare a unor programe computerizate pentru fiecare cultură în parte. Unele tipuri de irigaţii includ metode de irigaţie sub presiune, irigaţie îngropată, irigaţia prin pulverizare, care se potriveşte în cazul livezilor şi stropitoarelor utilizate pentru terenuri întregi.
  Câmpuri de zarzavaturi în valea Izreel 
Lanuri de grâu în valea Izreel
Lanuri de grâu în valea Izreel

Aceste sisteme pot fi extrem de simple sau pot avea la bază o tehnologie înaltă.  Opţiunile variază de la gama de bază de tipul opreşte/deschide cu ceasuri de volum, şi până la sistemele computerizate mai sofisticate, care includ senzori pentru monitorizarea nivelului de umezeală a solului sau sisteme care verifică schimbările din diametrul tulpinei sau fructului. Datorită tehnologiei de ultimă generaţie, Israelul nu doar că îşi produce peste jumătate din propria mâncare, dar, totodată, exportă anual produse agricole.
Ruinele de la Tel Izreel
Valea Izreel văzută de pe ruinele de la Tel Izreel
Valea Izreel văzută de pe ruinele de la Tel Izreel
Valea Izreel văzută de pe ruinele de la Tel Izreel
La marginea văii Izreel se ridică o mare movilă de dărâmături. Sunt ruinele vechiului oraș Tel Izreel. Această zonă cunoscută ca valea lui Izreel sau Esdraelon, a fost de importanţă vitală prin aşezarea ei geografică, atât în vremurile biblice cât şi astăzi. Aflată la sud de Muntele Carmel, această câmpie fertilă se întinde pe o distanţă de aproximativ 64 km spre Muntele Moreh,de unde se desparte în două văi continuându-se până la râul Iordan. Oraşul Izreel aflat la aproximativ 24 km de râul Iordan marchează intrarea în această renumită vale. Zona vestică mai era cunoscută drept Câmpia Meghido, întrucât faimoasa trecătoare muntoasă de la Meghido era de o importanţă crucială în cazul invaziilor străine.
Spre Meghido

Meghido

Meghido este unul dintre marile orașe antice din Țara Sfântă, acesta fiind menționat și în Sfânta Scriptură. Datorită așezării acestuia în valea Izreel, pe drumul comercial numit "Via Maris", care lega Siria de Egipt, el a fost unul de mare importanță în lumea antică. Prin poziția lui strategică, orașul Meghido controla principalele drumuri comerciale antice din Orientul Apropiat. Longevitatea comunitații din Meghido este una impresionantă. Astfel, între anii 6000 - 500 i.Hr, vreme de mai bine de cinci mii de ani, orașul a fost locuit fără întrerupere. In cartea Apocalipsa, scrisă de Sfântul Ioan Teologul, întâlnim numele de "Harmaghedon". "Și i-au strâns la locul ce se cheama evreiește Harmaghedon" (Apocalipsa 16, 16). Această numire este alcătuită, pe cale grecească, din cuvintele evreiești "har" (munte) și "meghido" (numele localității). Apocalipsa numește acest loc drept loc al ultimei mari bătălii, cu dimensiuni apocaliptice.
Meghido
Meghido este ultimul obiectiv al zilei. Ne îndreptăm în tăcere spre Haifa. Rotungim și noi un cerc imaginar al călătoriei noastre de la Buna Vestire la Armaghedon.  Pe mâine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu