PE URMELE PRIMEI STATUI ÎN CERNĂUȚI A LUI MIHAI EMINESCU Zilele acestea fostul scuar „Arboroasa” din Piața Soborna, fiind într-o renovare generală, ne-a scos din întâmplare la suprafață temelia fostului bust al lui M. Eminescu, dezvelit aici la 7 decembrie 1930. Acolo undeva, în piatra de temelie, speram să descopăr capsula timpului cu uricul înaintașilor noștri din anul 1930 către urmași, posibil, chiar pentru noi, cei de azi. Timp de câteva zile, împreună cu proiectanții renovării scuarului, am analizat mai atent temelia fostului bust și după ce am scos cu multă atenție bucată cu bucată betonul din temelie am constatat că mult dorita pentru noi capsulă a timpului lipsește (vezi fig. 1-5).

Probabil înaintașii noștri nu au așezat capsula timpului la temelia statuei lui M. Eminescu, obiect care putea fi o valoare istorică și culturală incontestabilă pentru cernăuțeni, pentru comunitatea română de aici. Trebuie să menționăm că o astfel de capsulă (tub din sticlă) a fost descoperită sub Monumentul Regimentului de Infanterie bucovinean nr. 41 la dărâmarea lui în anii 50 ai secolului trecut. Tubul de sticlă, din neatenție, a fost spart, în schimb textul din el, scris pe pergament într-un chenar ornamentat și semnat de autorii monumentului și edilii orașului, a fost predat atunci spre păstrare Arhivei de Stat din Cernăuți unde se află și astăzi (vezi fig. 6).

Autorii proiectului de renovare al scuarului, după ce au stabilit locul fostului monument (fixarea geolocației), mi-au sugerat că ar fi necesar să se anunțe un concurs pentru crearea unei plăci comemorative din metal pe care să se expună poza fostului monument cu figura marelui poet, iar alături, în limbile ucraineană și română, să se informeze publicul că pe acest loc s-a aflat bustul poetului M. Eminescu, distrus de sovietici în iunie 1940. Placa ar urma să fie amplasată pe aleea scuarului care, după renovare, va începe exact de pe locul fostului monument. Ar fi din partea noastră un frumos semn de respect față de marele poet, față de valorile noastre culturale, valori care nu au putut supraviețui vicisitudinilor vremurilor. (vezi fig. 7. Model de ploacă comemorativă.)

Primele informații despre locul amplasării bustului lui Mihai Eminescu la Cernăuți le-am obținut în anii de studenție (1973-1974), când profresorul de limbă și literatură română de la Școala Medie nr. 10 de la Roșa, Vasile Cauliuc, care apucase să-l vadă în mod real în anii interbelici, ne-a adus pe noi, câțiva studenți de „filologie moldovenească”, în scuarul din fața fostei Catedrale și ne-a mărturisit: „Uitași-vă, dragi studenți, aici, în colțul sud-estic al fostului scuar „Arboroasa”, la 7 decembrie 1930 a fost dezvelit bustul marelui poet român Mihai Eminescu. Acum el nu mai este, dar voi trebuie să știți că el a fost și se afla până la „eliberare” exact în acest loc, parțial chiar pe acest trotuar, care s-a lărgit puțin și pe spațiul scuarului de cândva. Dacă bustul numai există acum aici, măcar voi să știți că el a existat cu adevărat și să le transmiteți și copiilor voștri acest lucru. Eminescu a fost pe aici, a pășit prin acest scuar, privea aceleași clădiri, arbori și bucăți de cer, pe care le priviți și voi astăzi. Voi sunteți obligați să păstrați, cel puțin acolo, în adâncul sufletelor voastre, acest adevăr. Și să-i citiți mereu opera, fiindcă numai astfel El va fi mereu și în Cernăuți, în orașul vostru, dar care a fost atât de mult și al Lui.”. Alte informații despre dezvelirea bustului lui M. Eminescu la Cernăuți aveam să le aflu mult mai târziu, când obținusem accesul la presa vremii și la documentele de arhivă. Atunci am putut afla că ințiativa ridicării acestui bust îi aparținea „Ligii culturale”, secţia Cernăuţi, de sub preşedinţia profesorului universitar Vasile Gherasim, un însemnat cercetător al operei și vieții poetului, care a anunțat un concurs încă în primăvara anului 1930, cerând să se prezinte machete pentru un bust care să-l reprezinte pe maturul Eminescu din timpul „Luceafărului”. La 1 iunie al aceluiași an a avut loc o expoziţie a lucrărilor (machetelor) mai multor sculptori, iar comisia alcătuită în acest scop l-a ales câștigător, dintre cei 8 participanți, pe sculptorul Rihard Hette de la Iaşi. Comisiunea artiştilor, întrunită la Ministerul Artelor din București, a aprobat lucrarea cu unanimitate de voturi, astfel îndeplinindu-se toate formalitățile de inaugurare a acestui bust. În toamna aceluiași an, după ce au fost adunate fondurile necesare, s-a trecut la realizarea propriu-zisă a monumentului, soclul fiind realizat de sculptorul cernăuțean Carol Moscaliuc. Astfel, la 7 decembrie 1930, în prezența unui numeros public, s-a dezvelit bustul lui Mihai Eminescu în Cernăuți. Pentru a surprinde mai bine atmosfera acelei zile, așteptată cu înfrigurare de toată suflarea românească a orașului, preluăm un fragment din relatarea ziarului „Glasul Bucovinei” de la acest eviniment: „Duminică, 7 Decembrie a. c., pe o vreme admirabilă ca de primăvară, a avut loc la Cernăuţi o foarte frumoasă manifestaţie culturală cu ocazia desvelirii bustului marelui poet Mihai Eminescu. Colţul parcului Arboroasa din faţa catedralei, care a fost ales ca loc pentru bustul lui M. Eminescu, era frumos decorat cu steaguri tricolore şi ghirlande de verdeaţă. Solemnitatea a început la orele 11 dim. Printr-un parastas de pomenire a lui M. Eminescu care a fost oficiat în catedrală de Sf. Lor părinţii, consilier consistorial G. Şandru, I. Avram, E. Hostiuc şi diaconii Lazariuc şi Morariu răspunsurile fiind date de corul mitropolitan. La parastas au luat parte reprezentanţi ai autorităţilor civile şi militare, profesori universitari, magistraţi, un mare număr de prof. secundari, preoţi, ofiţerii garnizoanei, avocaţi, medici, învăţători, meseriaşi şi comercianţi, societăţile studenţeşti cu steagurile lor, elevii dela şcoalele din Cernăuţi, etc., etc. După parastas publicul s-a adunat în faţa bustului lui M. Eminescu, în număr aşa de mare, încât străzile Ştefan cel Mare şi Piaţa Arboroasa erau înţesate, tramvaiele trebuind să-şi întrerupă circulaţia pentru câtva timp. Dupăce preoţii în odăjdii înalţară şi aci rugi pentru odihna sufletului marelui dispărut, S. S. părintele O. Soroceanu, predicatorul catedralei, a rostit o frumoasa cuvântare, scoţând în relief marea dragoste de neam şi de biserică ce a stăpânit totdeauna sufletul poetului şi artistului M. Eminescu.”. După ce s-a dat la o parte pânza care învelia bustul au luat cuvântul următorii vorbitori: profesorul Vasile Gherasim, directorul ministerial Teofil Sauciuc-Săveanu, istoricul Ion Nistor (în numele Academiei Române), poetul Gavril Rotică (în numele Societății Scriitorilor Români), profesorul Grigore Nandriș (din numele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina), studentul Imbrescu (în numele Centrului studențesc), părintele Gheorghe Șandru (din partea Mitropoliei). Au urmat cuvântările reprezintanţilor societăţilor studenţeşti „Arboroasa”, „Junimea”, „Dacia”, „Academia Ortodoxa” şi „Moldova” după care V. Gherasim a predat bustul lui Eminescu primarului N. Săuciuc-Săveanu. (vezi fig. 8-10)

Seara la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din oraș a avut loc Festivalul Eminescu la care a rostit un discurs festiv Vasile Gherasim. Corul și octetul Societății „Armonia” au interpretat un șir de cântece pe versuri de M. Eminescu, iar actori N. Sireteanu, Nae și Lily Bulandra au recitat din poezia marelui poet și Veronica Micle. La festival a participat și poetul Octavian Goga. În încheiere reproduc un fragment din cuvântarea lui Vasile Gherasim la dezvelirea monumentului: „Am așezat acest monument aici, în acest loc, pentrucă fiind văzut din toate părțile să fie un continuu stimulent la mai mult idealism în gânduri, la mai multă dezinteresare în acțiuni și la mai multă sinceritate în vorbe... Iar tu geniu neîntrecut, Luceafăr al cugetării și creării românești, căpătând chip de bronz – să rămâi iână la plinirea vremurilor, între noi! Tu ești făcut dintr-o bucată, întocmai cum în viața ta pământească ai fost om „dintr-o bucată”. Din Nirvana te-am coborât aici între noi, pentru ca din vâltoarea vieții noastre, adesea tulburi, la tine să putem veni pentru a ne pleca genunchii în fața ta!” (vezi fig. 11-14).