Mormântul lui Teofil Lupu redescoperit în 

                 Cimitirul din Cernăuți!

(Unul din mormintele care vor fi scoase la licitație va fi mormântul

lui Teofil Lupu)

Încep aceste însemnări cu câteva extrase din volumul lui Leca Morariu, Opere, vol. III, Jurnal vâlcean (1944-1948):

„ †Tițu† Luminițele ard pe colăceii lui Upșor...” (7 iulie 1944).

„Anul de când am părăsit Cernăuțiul, căsuța, animalele, florile, grădina, muncuța, truda, locul amintirilor, lăcașul Tătuchii, Mămuchii,Tițului, Mițului...” (21 martie 1945).

„Zece ani de la plecarea Tițului. Arde lumina și lămpușoara în fața blânduțului lui chip...”  (7 iulie 1945)

„Doi ani de Pribegie! Vai, vai – cum ne-am părăsit Căsuța, Mormințelele, Prietenii patrupezi, Grădinuța, Cărțile, Florile! Dumnezeu al Răsplătirii – unde ești??!!” (21 martie 1946).

„13 ani de la plecarea Tițului! Ard luminițele-n fața Chipului Lui! Om de omenie! Cavaler generos! Ce rău îmi pare că nu Ți-am putut face bucurie!” (7 iulie 1948).

„12 ani de la Plecarea Omului de Înaltă, Generoasă Omenie Dr. Teofil Lupu, Tițului nostru drag! Arde luminița în fața Chipului Lui.” (7 iulie 1947).

Aceste rânduri, pline de un tragism sfâșiitor, sunt scrise de mâna proeminentei personalități cernăuțene Leca Morariu la Râmnicu Vâlcea, unde va ajunge în urma refugiului din fața „scorpiei roșii” în luna martie 1944. Citatele extrase redau dorul,  nostalgia și chinul sufletesc de care suferă profesorul împreună cu scumpa lui soție Octavia Lupu-Morariu după locuri și lucruri dragi, dar mai ales după aceia care își dormeau somnul de veci  în criptele cimitirului cernăuțean din suburbia Horecii și la care nu le-a mai fost dat să ajungă vreodată.  Se au în vedere în primul rând „mormințelele” părinților și socrilor săi. În una din ultimele zile ale lunii martie 1944 va efectua cu căruța din str. Munteniei ultima vizită la cei dragi din cimitir. Iată însemnarile din Jurnal: „Sub seară cu Fulga [cal mult îndrăgit de Leca Morariu] și Nicolai[servitor în gospodărie] la Tătuca[Constantin Morariu (1854-1927)], Mămuca[Elena, născută Popescu], Vica[sora Victoria (1890-1923)], Tițu[socrul Teofil Lupu], Mițu[soacra Olimpia, născută Gheorghian (1879-1937)], C. Morariu[unchiul lui Constantin Morariu, teologul Constantin Morariu-Andrievici senior (1835-1875)], Ep. Bucevschi[ rudă cu pictorul bucovinean prin soția sa]  și Arnold[?]. Burnița de ninsoare îngăduie ca lumânările să ardă lin, lin, fără pic de pălălaie”.

Cripta familiei Constantin Morariu (vara anului 2020)

Revenind la subiectul acestei relatări trebuie să menționăm că mormintele părinților lui Leca Morariu (vezi poza 1), precum și cel al lui Constantin Morariu-Andrievici senior au supraviețuit intemperiilor vremurilor, ambele mult deteriorate, ultimul chiar fără cruce pe mormânt . Despre mormântul socrilor, Teofil și Olimpia Lupu, până mai dăunăzi, se credea pierdut pentru totdeauna, adică că ar fi avut soarta celor câteva sute de cripte și morminte care au fost devastate, distruse, vandalizate ca pe locul lor sau chiar în cavourile rămase fără inscripții să fie înmormântați străinii. Deși stăpâna „Casei Octaviei și Leca Morariu”, Maria Olar, pe bună dreptate „o ființă aleasă de providență pentru a veghea la neștergerea din memoria neamului a celor două ființe cu adevărat pereche: Leca și Octavia Lupu-Morariu” (Liviu Papuc), ne-a rugat de nenumărate ori sa mai încercăm în căutările noastre prin cimitir poate dăm totuși de ceva urme, străduințele noastre rămâneau zadarnice. În ultima vreme căutările noastre s-au amplificat, mai ales după ce edilii primăriei orașului Cernăuți au anunțat că intenționează să scoată la licitație circa 200 de morminte românești din cimitirul central Horecea de pe strada Zelena, iar rămășițele pământești ale celor răposați să fie reînhumate în alt loc. Vestea a ajuns, cum era și firesc, și la doamna Maria Olar, care ne-a trimis suplimentar, cu o ultimă nădejde, câteva poze (vezi poza 2,3 și 4), realizate în interbelic, cu mormântul familiei Teofil Lupu, poate ne ajută cu ceva.

Cripta familiei Teofil Lupu, interbelic. În prim plan  - fiica lui, Octaviua Lupu-Morariu

Cripta familiei Teofil Lupu, interbelic.

Cripta familiei Teofil Lupu, interbelic.

Și ne-au ajutat – am descoperit cripta, fără inscripții, fără detaliile din metal (instalațiile pentru lampade), mult deteriorată la partea din beton (vezi poza 6, realizată la 3 aprilie 2023 și poza 7, realizată în primăvara anului 2020). Deci există! Pregătit cu dibăcie de vandali să le vândă la licitații ca să se îmbuibiască pe sama criptelor strămoșilor noștri.

Cripta familiei Teofil Lupu, poză realizată la 03.04.2023

Cripta familiei Teofil Lupu, poză realizată lîn primăvara anului 2020

Să-l salvăm, fraților! Oare va mai „arde luminița în fața Chipului Lui? Să mai ardă ca pe timpuri „lin, lin, fără pic de pălălaie”. 

Să nu lăsăm și celelate câteva sute de cavouri fără urmași, rămase azi și fără inscripții, fără monumentele superioare ca să fie vândute mâine ca la mezat. Noi nu suntem datornici nimănui, e bunul nostru, e memoria noastră. De fapt acest oraș mort este un purtător al istoriei vii, pentru că este ca o oglindă care reflectă lunga istorie a acestui multpătimit ținut strămoșesc. Numele de savanți, artiști, profesori, muzicieni, medici, preoți, teologi, oameni politici și familii boierești ne conving că acest cimitir este un adevărat Panteon al Bucovinei.

Am întocmit zilele acestea o listă cu peste 50 de personalități ale vieții economice, politice și culturale a Cernăuțiului de odinioară, ale căror rămășițe pământeși sunt înhumate în pământul din cimitirul Horecea dar a căror morminte nu se mai pot identifica astăzi. Întocmirea listei continuă ca într-un final să o facem publică. Cercetările continuă.

                                                      ***

Să oglindim succint în încheiere personalitatea lui Teofil Lupu, figură proeminentă în viața economică, socială și politică a Bucovinei.

Teofil Lupu (06.06.1869, Tărășeni – 07.07.1935, Poiana Ițcani, Pojorâta, înmormântat în Cimitirul Horecea, Cernăuți), medic, om politic, om de cultură. Studiile secundare la face la Suceava, cele superioare – la Facultatea de Medicină a Universității din Viena. Lucrează un timp la Spitalul din Câmpulung Moldovenesc după care se stabilește la Spitalul din Suceava, unde va lucra până la pensionare (1929) ca chirurg. Este primul medic român din Bucovina care a practicat chirurgia generală.

Senator în Parlamentul României (1919) din partea Bucovinei (or. Suceava, Partidului Democrat al Unirii) și deputat în mai multe legislaturi din partea Partidului Național Liberal. S-a implicat foarte activ în viața socială și culturală a Sucevei și Cernăuțiului. A înființat o cooperativă în județul Suceava, o Casă de credit a agricultorilor,Creditul industrial în legătură cu Banca Suceveană. Prin această instituție a subvenționat Societatea „Ciprian Porumbescu”, Dispensarul „Principele Mircea”, Ateneul Român, Liga Culturală, Căminul Studențesc (Cernăuți), Arpa, Școala de Meserie (Suceava), Fondul cultural istroromân, revista „Făt-Frumos”, cartea lui Leca Morariu „Lu frații noștri” etc. A colaborat cu articole la revista editată de ginerele său Leca Morariu „Făt- Frumos”. În 1910 a reeditat la Suceava „Revista politică”, publicație întemieiată de unchiul său, dr. Matei Lupu. În anul morții publică la Cernăuți broșura „Soluții la câteva probleme bucovinene”.

P. S.1: Răspund la întrebarea unor prieteni de ce mi-am întitulat o rubrică pe pagina de Facebook „Morminte vii”. Iată de ce:

                                                       Arcadie SUCEVEANU

   MORMINTE VII

Acești irozi azi nu mai taie prunci,

Ei taie tot ce poate ține minte.

Acești irozi au și primit porunci

Să taie toți strămoșii din morminte.

Ci-acești irozi nu au de unde ști

(Acești irozi au intuiția proastă)

 

Cum noi îi îngroparăm, zi de zi,

În osul nostru și în carnea noastră.

Acești irozi se fac a nu vedea,

Acești irozi nu vor să ia aminte

Că Burebista doarme-n tâmpla mea,

Că Eminescu-mi curge prin cuvinte.

Ei râmă sat cu sat și deal cu deal,

Hăcuie cruci și răscolesc altare,

Dar nu e de găsit nici Decebal,

Nici Dragoș Voda, nici Ștefan cel Mare.

Noi suntem, iată, cimitire vii,

Noi suntem piramide umblătoare,

Tot neamul de Ioni și de Marii

Zidit e-n noi, în toți și-n fiecare.

Ei in zadar cotrobăiesc prin gropi

Și taie tigve, înecați în fiere

Nouă ne ard făclii de Paști în ochi,

Noi mirosim a stea și-a Înviere.

Noi învățăm din nou, aici, să fim,

De viața noastră ține cont Vecia.

Sus în Carpați ning flori de vicleim,

În ieslea lor se naște-acum Mesia.

 

                             În traducerea lui Serghei Voronțov și în limba ucraineană:

ЖИВІ МОГИЛИ

Ці іроди більше не ріжуть дітей,

Вони вирізають все, що можна пам’ятати.

Ці іроди вже отримали накази

Усіх предків з могил вирізати.

Ці іроди не здогадуються

(У цих іродів погана інтуїція)

 

Як ми їх ховаємо день у день,

У наших кістках, в нашій плоті.

Ці іроди вдають, що не помічають,

Ці іроди не хочуть розуміти

Що Буребіста спить між скронь моїх,

Що Емінеску струмиться між слів моїх.

Вони нишпорять селом за селом, гора за горою,

Рубають хрести, трощать вівтарі,

Але не можуть знайти Децебала

ані Драгоша Воде, ані Стефана Великого.

Ми є, ось ми, цвинтарями живими,

Ми –  ходячі піраміди,

Весь рід Іонів та Марій

Закладений в нас, у всіх та в кожного.

Марно вони, сповнені жовчі,

 нишпорять у ямах, у пошуках черепів.

В наших очах горять пасхальні смолоскипи,

Нам віє зорями і Воскресінням.

Ми знову вчимося тут бути,

Про наше життя піклується вічність.

Вгорі в Карпатах сніжить квітами Віфлеєма,

Там, у яслах тепер народжується Месія.

( Аркадіє Сучевяну)

 P. S.2: Aceste morminte așteaptă deasemenea să fie redescoperite. Poze de Vladimir Acatrini