Deportări:
Adeverinţă. Se adevereşte din
partea primăriei comunei Ropcea, jud. Storojineţ cum că părinţii lui Şubran Lazăr, Şubran Maxim şi Alexandra
dinpreună cu patru fraţi şi surori au fost deportaţi de armata bolşevică la
Siberia, iar gospodăria lor a fost complect distrusă. Numitul Şubran Lazăr, de
profesie şofer mecanic, reîntors de pe frontul de la Odesa la gospodăria
părinţilor deportaţi, are nevoie nepărată de mobilă, perne, plapumă, tacâmuri,
farfurii, oale etc., întrucât subsemnatul voieşte să se mute cu domiciliul în
oraşul Storojineţ pentru a-şi deschide un atelier mecanic şi are nevoie de o
casă şi pământ lângă casă.
Adeverinţă. Se adevereşte din
partea primăriei comunei Ropcea, jud. Storojineţ cum că părinţii domnişoarei Borcea Aspazia Borcea Isdidor şi
Clementina dinpreună cu 2 surori au fost deportaţi de armata bolşevică la
Siberia, iar gospodăria deportaţilor a fost complect distrusă. Iar d-ra Borcea
Aspazia a fost refugiată în România şi reîntoarsă la gospodăria părinţilor
deportaţi are neapărată nevoie de mobilă în casă şi lucruri casnice. Se mai
menţionează cum că fratele domnişoarei Borcea Alexandru luptă pe front contra
bolşevicilor, aşa că domnişoara Borcea Aspazia merită întradevăr ca să i se
deie mobilă şi obiecte casnice.
Adeverinţă. Se adevereşte din
partea primăriei comunei Ropcea, jud. Storojineţ cum că părinţii minorei Olaraş
Gheorghina, Gheorghe şi Zamfira Olaraş precum şi fraţii acesteia, Constantin,
Dragoş şi Ioan au fost deportaţi de către armata bolşevică la data de 12 Iunie
1941.
Drept pentru care s-a eliberat
prezenta adeverinţă minorei Olaraş Gheorghina pentru a-i servi ca dovadă la
necesitate.
Сerere. Părinţii subsemnatei anume Gheorhe a lui Constantin Olaraş şi
Zamfira a lui Gheorghe Olaraş au fost deportaţi resp. luaţi ca ostateci de
către armata bolşevică. Subsemnata fiind minoră nu sunt în stare a administra
singură averea mea. Dealtfel sunt pe cale să mă mărit cu Ilie a lui Gheorghe
Olaru din comuna Ropcea şi în vederea acestei căsătorii am nevoie de consimţământul
unui tutore, aceasta din lipsa părinţilor mei. Binevoiţi a cere numirea unui
tutore pentru mine
Primiţi, Vă rog, domnule Primar
asigurarea deosebitei mele stime.
Storojineţ la 10 octombrie
1941. Olaraş Gheorghina
Domnului Preşedinte de Tribunal
Storojineţ i se răspunde:
În conformitate cu cu art. 2 din
Decretul lege Nr. 606 privitor la măsurile excepţionale aplicabile în timpul
cât armata se află în stare de război, publicat în M. O. din 1 iulie 1941 avem
onoare a vă comunica că locuitorii acestei comune Gheorge Olaraş a lui
Constantin şi soţia acestuia Zamfira a lui Gheorghe Olaraş ambii din această
comună au fost deportaţi, respectiv luaţi ostateci de către armata bolşevică.
Numiţii sunt agricultori, majori,
căsătoriţi, având una copilă minoră cu numele Gheorghina de 18 ani, care n-a
fost deportată, ceilalţi copii minori cu numele Constantin de 15 ani, Dragoş de
12 ani şi Ion de 4 ani fiind deasemenea deportaţi, şi nefiind numit încă un
tutore-curator sau consiliu judiciar pentru minora rămasă şi averea ei constând
din 18 fălci pământ, gospodărie compusă din casă şi stodoală precum şi inventar
viu şi mort, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a numi un tutore provizoriu în
persoana d-lui Constantin Moraraş primarul comunei Ropcea.
Primar: Moraraş C. Notar: V.
Orendovici
Primar: Costâc Secretar-notar: Cuparencu.
Se certifică că Onciul Gheorghe,
fiul lui Ioan şi Magdalina, nu este mort, este deportat în Rusia. Spre a servi
la stabilirea dreptului de pensie celui deportat.
Se certifică că întradevăr
căsătoria între d-l Gheorghe Onciul, pensionar şi între soţia sa Onciul
Ştefania nu este desfăcută. 24 sept. 1941.
