BISERICA DIN HERȚA

         

      Biserica din Herța, viu exemplu al marilor realizări ale artei medievale moldovenești în contextul culturii universale, a fost zidită în una din cele mai pitorești colțișoare ale acestei satrăvechi așezări. Ea reprezintă o construcție unitară specifică pentru arhitectura din Moldova de la sfârșitul sec. al XVII-lea. Arhitecții moldoveni aproape că nu și-au schimbat, pe parcursul veacurilor, modul de a lucra bisericile, păstrând în felul acesta originalitatea națională în condițiile luptei de veacuri pentru neatârnare.

          După 1 iunie 1792, când prin hrisovul domnesc al lui C. Moruzi, Herța devine capitală de ținut, apare necesitatea ca târgul să aibă și o biserică catedrală corespunzătoare noului titlu de reședință. A venit la timp și testamentul lui Ilie Holban din 2 august 1785 prin care se prevedea construirea unei biserici cu hramul Sf. Gheorghe, pentru pomenirea fiului său, mort de ciumă la Constantinopol.

          Construcția bisericii, începută la 1798, a decurs în câteva etape și a fost terminată la 1808. Viața târgului pe acele vremuri era strâns legată de cea a bisericii nu numai din punct de vedere moral, dar și material, ea având câteva moșii, 3 dughene și 2 cârciumi.

            Domnitorul Mihail Șuțu a închinat bisericii venitul multor târguri din Moldova, inclusiv al Chișinăului, Dorohoiului, Focșanilor și Fălticenilor. Peste puțin timp același domnitor îi mai dăruiește câte 20 lei lunar din vama domnească, câte 150 lei la ziua hramului din venitul ocnii și a cămării domnești și îi dădu 20 de poslușnici. Cu toate acestea, biserica a trecut și prin încercări foarte grele. Mihail Șuțu, fiind scos din domnie și neavând cu ce-și plăti datoriile, pentru suma de 30000 lei, care-i avea împrumutați de la niște armeni, le dădu biserica Sf. Gheporghe, cu târgul Dorohoiului și celelalte averi ale ei. Armenii având nevoie de bani și nu de biserică, au scos-o la „Sultan Mezat” ca s-o vândă. Ca să nu se ajungă la vânzarea bisericii, noul domnitor Alexandru Moruzi o închină mănăstirii Sf. Spiridon din Iași (spitalelor mănăstirii). Astfel se lămurește denumirea de biserică Domnească, răspândită mai ales în popor, dar și de biserica Sf. Spiridon, nume ce a ajuns până în zilele noastre.

          Mai jos vă prezentăm un document referitor la cimitirul, care era situat în imediata apropiere a bisericii.

          „Consiliul Comunal al Urbei Herța. Sesiunea ordinară. Ședința de la 10 noiembrie 1908. Proces verbal nr. 66.

Membrii în funcțiuni:

D-nii Mihail I. Ghiga, primar, prezent,

Ion Bordianu, ajutor,

Alexandru Petrovici, consilier,

Vasile Grigoriu Dascăl, consilier,

Costachi Ursachi, consilier,

Ilie Ionovici, consilier,

Dimitrie Antonescu, consilier,

Ion T. Ivancu, consilier,

Toader Jari, consilier.

Consiliul fiind în majoritatea cerută de lege ședința se declară deschisă sub președinția D-lui primar Mihail I. Ghiga.

Domnul primar, luând cuvântul exprimă următoarele:

De aproape 20 ani, conform legii, comuna a înființat un cimitir în afară de oraș și de atunci s-a oprit cu totul înmormântările în jurul bisericii zisă Domnească din această urbă, iar mormintelor și ornamentelor din jurul acestei biserici, de atunci neluându-se nici o îngrijire, o parte de morminte s-a prăbușit dând loc la exalarea de miasme în timpul verii, iar ornamentele mormintelor în cea mai mare parte putrezind și deteriorizându-se oferă un spectacol de părăsire și neîngrijire; și termină prin a cere ca Consiliul să admită ca în termen de un an de la darea unei ordonanțe în urma aprobării încheierii sale, toți acei ce au neamuri sau cunoscuți de care se interesează, înmormântați în jurul bisericii Domnești din această urbă să eschumeze rămășițile morților ce-i interesează transporându-le la cimitirul comunei și să ridice din jurul bisericii toate ornamentațiile mormintelor fie de lemn, zidărie, piatră sau fier, pentru ca în urmă să se poată lua măsuri de comună pentru nivelarea terenului și facerea de plantațiuni pentru asanarea locului.

Consiliu deliberând și având în vedere că cele propuse de D-l primar sunt în interesul  highienei și înfrumusețării împrejurimii bisericii și a comunei

În unanimitate decide:

Admite ca în termen de un an de la darea unei ordonanțe de către D-l primar după aprobarea acestei înscrieri, toate persoanele ce au neamuri, cunoscuți sau orice fel ce-i interesează înmormântați în jurul bisericii „Domnească” din Herța să eschumeze rămășițile lor și să le transporte la cimitirul comunei și să-și ridice toate ornamentele  fie de lemn, zidărie, piatră sau fier din jurul acestei biserici spre a putea nivela și planta deasupra mormintelor ale căror rămășițe n-ar fi fost scoase și transportate în acest interval de timp.

Autorizăm pe Domnul primar să dea ordonanța relativă și să ia toate măsurile pentru aducerea la împlinire a acestei dispozișiuni.

Drept care s-a încheiat acest proces verbal.

Primar, ss M. I. Ghiga

Ajutor, ss I. Bordianu

Secretar, ss Manolescu

Consilieri [semnături indescifrabile]”.

Cum arăta biserica din Herța pe vremuri putem vedea în mai multe tablouri, lăsate pentru posteritate de pictorii Artur și Paul și Verona. Mai puțin e cunoscut faptul că Nicolae Henri Verona, proprietarul moșiei Herța, cel care a construit și conacul familial din localitate deasemenea a fost un autor de miniaturi, inclusiv una cu vedere a târgului Herța și bisericii Sf. Gheorghe.