NOUTĂȚI DE PRIN CIMITIRE ȘI ARHIVE
Pe vremuri, cu mulți ani în urmă,
sub alte regimuri, reușeam să aduc NOUTĂȚI din...arhivă. Niște „colegi”, glumeți
din fire, de la o redacție cunoscută, unde mă pocloneam cu „noutățile” mele,
îmi spuneau: „Ce noutăți poți aduce dintr-o arhivă, niște vechituri?”. Păi
bine, mă gândeam eu, cum pot fi vechituri scrisorile inedite ale lui Sextil
Pușcariu către Ion Nistor, ori scrisoarea lui Grigore Nandriș din Paris către
acelaș Nistor, ori scrisoarea lui Titu Maiorescu către istoricul Wickenhauser,
ori bilețelul Lencei de șase anișori (fiica lui Gheorghe Hurmuzachi, Elena)
către buneii de la Storojineț? Îmi era greu să le lămuresc lor că aceste
documente și mai ales ideile pe care le cuprindeau erau mult mai noi, mai
proaspete, mai pline de viață decât discursurile unui orecare demnitar
referitoare la prezentul fericit și luminos pe care-l trăiam cu toții sau
reportajele privind cantitatea băligarului scos pe câmpurile kolhozului, despre
care scriau cu atâta însuflețire contestatarii „noutăților” mele.
Acum, de la o vreme încoace, mă
abat tot mai des spre cimitire... E o abatere firească, a vârstei, ași zice eu.
Și ce e iarăși curios, și de aici, de pe alei mohorâte, de printre cruci
dărâmate și cripte sparte mă încumetez, din când în când, să vin cu noutăți.
Cum am făcut-o, de exemplu, la redescoperirea mormântului Aglaei Gareiss Edle
von Döllitzsturm (cu acest nume a fost înmormântată sora poetului Eminescu și
nu Aglae Drogli cum scriu cu insistență unii), un adevăr și el contestat, cu
încăpățânare, se pare, de aceiași redacție de cândva. Și dacă veni vorba de
Aglae, sora poetului, să vă mai aduc o noutate, legată și ea de cimitirul
cernăuțean. Câți dintre noi, cei care am îndrăznit să scriem despre viața
marelui nostru Poet, știu câți copii a avut sora lui, Aglae? Doi, vor răspunde
unii, Ioan și George, așa preciza și George Călinescu. Trei, ne răspunde
mormântul lui Ion Drogli din cimitirul cernăuțean. Primul copil a fost o fată,
pe nume Victoria, născută la un an după căsătoria Aglaei cu Ion Drogli, în
1872, și decedată la numai 2 anișori, în 1874. Dovadă ne stă inscripția de pe
mormântul comun al lui Ioan Drogli și fiicei Victoria din Cimitirul Central
Ortodox al Cernăuțiului. Cei drept același George Călinescu consemna și
următorul lucru: „Se mai vorbește și de o fată, moartă de difterie”.
Cum unei noutăți din cimitir îi stă mai bine alături de altele din arhivă, ne-am îndreptat pașii spre Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, unde am ridicat cărțile bisericești din acea perioadă pentru a clarifica mai bine situația, cu atât mai mult că ultimele cifre de la anul morții de pe mormânt din cauza intemperiilor sunt aproape indescifrabile. Astfel, în arhiva parohiei Sf. Nicolai din Cernăuți, la Condica născuților pe anul 1872, găsim următoarea înregistrare: numărul casei: 800; anul, luna și ziua în care s-a născut: 21 Mart/2 April; luna și ziua în care s-a botezat: 4/16 Mai; numele de botez al pruncului: Victoriea; religiunea: ort. orientală; sexul: femeiesc; legitim: din dreaptă cununie; numele de botez și de familie, starea sau meseria și domiciliul tatălui: Ioan Drogli, învățătoriu la Pedagogiul c.r. din Cernăuți; numele de botez și de familie al maicei: Aglaea Eminovici; cumătrii, numele de botez și de familie, starea și domiciliul: Eufrosina Motîleff, proprietăriță din Beserabia rus.[ească]; numele de botez și de familie al moașei și domiciliul ei: Varvara Bilig din Cernăuți; subscrierea proprie a preotului, carele a botezat: Leon Popescul.
Dacă pe „proprietărița Eufrosina
Motîleff” ne-a fost imposibil s-o identificăm, atunci pe moașa Varvara Bilig, în
varianta germană, Barbara Billig, am găsit-o ca moașă oficială („împărătească”),
care la 1898 încă locuia pe Elisabethplatz, 4 (azi Piața Teatrală). Leon
Popescul (1838-1895) este mai bine cunoscut prin ampla sa activitate pastorală.
După absolvirea Gimnaziului Superior de Stat din capitala Bucovinei, unde se
evidențiază ca donator și utilizator al bibliotecii gimnaziștilor români, și al
Institutului de Teologie va fi vreme îndelungată paroh la Biserica Sf. Nicolai,
în paralel ocupând și funcția de profesor de religie la Școala poporală de fete
din Cernăuți și cea de administrator parohial la Catedrala orașului. L.
Popescul este și unul dintre membrii comitetului de inițiativă care a înființat
Reuniunea Română de Leptură, participând la adunarea de constituire la 1 mai
1862.
Decesul Victoriei e înregistrat
de asemenea în arhiva bisericii Sf. Nicolai la Condica morților pe anul 1874: numărul
casei: 548; anul, luna și ziua în care au răposat: 1874, 24 April/6 Maiu; luna și ziua în care s-au
îngropat: 25 April/7 Maiu; numele și porecla răposatului și locul de
unde este: Victoriea Drogli den Cernăuți; stare sau breaslă: fiică de
profesoriu; religiunea: ort. orientală; sexul: femeiesc; vârsta vieții: 2 ani și 2 luni; mărturiile
de ce fel de boală anume au răposat: de anghină; preotul care a
înmormântat: Leon Popescul. De menționat numărul casei care este altul de
cât cel de la naștere și cununie, după cum vom vedea mai jos. Decesul din 24
aprilie/6 mai vine la 10 zile după nașterea fiului Gheorghe, înregistrată la 15/27
aprilie la aceiași Biserică Sf. Nicolai.
Vom prezenta în continuare,
pentru prima dată, și documentul care adeverește căsătoria lui Ioan Drogli cu
Aglae Eminovici cu scopul de a evita în viitor unele greșeli referitoare la
data căsătoriei celor doi, greșeli ce apar în unele publicații recente pe
această temă. Documentul se păstrează de asemenea în Condica cununaților de la
Biserica Sf. Nicolai: numărul casei: 800; luna și zioa în care s-au
vestit (1, 2, 3 zi): 1870, Dekemvri, 25, 26,27; zioa și luna în care
s-au cununat: Ianuariu, 7, 1871; mirele, numele, porecla și locul de
unde iaste: Ioan Drogli, născut den Măzănăești și cu șederea în Cernăuți;
stare sau breaslă: director la școala națională den Cernăuți;
religiunea: răsăritului; vârsta: 36 ani; mireasa, numele, porecla
și locul de unde iaste: Aglaea Eminovici, fiica lui Georgi Eminovici den
Ipotești în Româniea; stare sau breaslă: fiică de proprietariu; religiunea:
răsăritului; vârsta: 18 ani; la rubricile despre nuni și breasla
lor e consemnat: cununia sau săvărșit în locul nașterei miresi; dreaptă
și însuș iscălitura preotului care au cununat: Leon Popescul, paroh.
În încheierea acestor rânduri aducem încă o informație, ca fapt divers, spicuit din aceiași pagină a Condicii cununaților, chiar în rândul de deasupra înregistrării cununiei lui Ioan Drogli cu Aglae Eminovici. E vorba de cununia Ecaterinei Pumnul, în vârstă de 50 ani, „vădană dupre profesoriul Aron Pimnul și fiica lui Toader Teodorino den Cernăuți” cu preotul Partenie Tomașciuk, „actuariu la consistoriul episcopal”, în vârstă de 58 ani, și el la a doua căsătorie după decesul primei soții, românca Casandra Șesan, cu care avusese 5 băieți, printre care și pe Constantin, primul rector al universității cernăuțene. La oficierea cununiei i-au avut de nuni pe „domnul Nicolaiu Vasilco, proprietariul satului Sloboziei Comărești și cucoana Eleana de Zotta, soție de proprietariu mare den Chisălău”. Cea, care-i „mâncase zilele bărbatului ei, pe care-l ținuse ca pe „Pegas în jug” (G. Călinescu), cea, care nu mai suferea străini în casă după moartea profesorului și-i fugări pe gimnaziști să-și caute alte gazde, se mărita, la 4 ani după decesul profesorului, cu Partenie Tomașciuk, ca să-și găsească la scurt timp (15 septembrie 1875) locul de veșnică odihnă în cripta familiei Tomașciuk, alături de prima lui soție, Casandra Șesan. Doamne, ce mică e lumea ta,Cernăuțiule!
O
plimbare prin cimitir este mai mult un prilej de reflecție asupra vieții, nu
doar un moment trist, fiindcă acest oraș mort, cimitirul cernăuțean, e un
purtător al istoriei vii, e o oglindă care reflectă lunga istorie a acestui
multpătimit ținut strămoșesc. Cimitirul creează rădăcinile spirituale necesare
atât păstrării identităţii proprii, a comuniunii între generaţii, cât şi a continuităţii
în istorie a spiritului unui neam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu