ARGUMENT

Troiţa din str. Cuciur Mare (colţ cu str.Storojineţului, 1943.

Mama când se lăsa furată de amintiri sau dorea să ne povestească vre-o întâmplare de pe vremuri mai întotdeauna începea cu următoarea frază „Da tu la-i mai apucat pe...?” şi urma numele celuia de care era legată întâmplarea. De cele mai multe ori eu nu-l mai apucasem pe cutare a lui cutare, fiindcă amintirile mamei se refereau de obicei la vremurile „de pe timpul României” când ea era „tânără şi viaţa frumoasă”. Era de fapt un fel de a închega vorba, de a se lăsa furată de nostalgia amintirilor. Părinţii mei socoteau că este o datorie a lor să ne povestească şi nouă copiilor despre faptele celora pe care i-au apucat ei în viaţă. Era o tradiţie, un obicei, un fel de punte între cei ce se duc în lumea celor drepţi şi cei ce vin din urma lor.  Aşa apucase şi ei din bătrâni. Motivaţia era foarte simplă – ca să se ştie.

„Ca să se ştie” era şi fraza cu care încheiau de obicei străbunii noştri diferite acte, hrisoave, zapisuri, ispisoace. Este ca un îndemn de a ne cunoaşte trecutul, de a înţelege de unde venim şi de unde ne tragem. Înaintemergătorii neamului nostru spuneau în acest sens, că „inima privind la cele trecute mai lesne prevede cele viitoare” (Nicolae Milescu Spătaru) şi că astfel de lucruri se fac „din dragostea Ţării, ca să nu se înece anii cei trecuţi ai ei” (Grigore Ureche). Şi întradevăr, numai cine pătrunde tot mai departe în trecut, acela la fel, conform unei legi inecsplicabile de reciprocitate, vede tot mai departe şi viitorul.

Anume în acest sens am adunat de prin arhive şi cărţi aceste fragmente şi întâmplări din istoria ţinutului natal (indeosebi a acelei părţi din el, care la nord este apărată de valurile bătrânului Nistru, iar la sud... de vigilenţa grănicerilor ucraineni şi români), cu gândul de a le pune în paginile acestui blog, căci timpul fuge şi cine ştie cine mă mai apucă ca să le ducă mai departe. E într-un fel o încercare de a scoate din anonimat zeci şi sute de informaţii documentare, împrăştiate prin dosare de arhivă, cărţi, reviste şi calendare de pe timpuri, care într-un fel sau altul, direct sau tangenţial se referă la istoria neamului românesc. Sper, ca adunându-le împreună in paginele acestui blog ele vor contura mai multe aspecte din viaţa Bucovinei de altădată.