Isidor Bodea (8.03.1866 – 23.07.1938)

Isidor Bodea

          În rândurile de mai jos vom încerca să aducem în atenţia cititorilor de azi numele medicului Isidor Bodea, personalitate de mare valoare din Bucovina de până la 1940, uitat pe nedrept de generaţiile care i-au urmat. O reparare a acestei nedreptăţi o putem considera înfiinţarea, la Cernăuţi, în anul 1996 a unei Societăţi Medicale, fondatorii căreia, medici români din Nordul Bucovinei, au avut inspirata idee de a-i conferi numele lui Isidor Bodea. Dar cea mai frumoasă ofrandă o constituie activitatea Societăţii însăşi, activitate care, după cum şi-au propus cu atâta zel şi entuziasm în statut şi în programul de activitate fondatorii ei, reînnoadă firul unor bogate tradiţii medicale cernăuţene.

          Deşi I. Bodea n-a lăsat în urma sa scrieri care să fi alcătuit o operă semnificativă, valoroasă în sine, totuşi contemporanii l-au apreciat la modul superlativ, tratându-l ca pe o mare personalitate nu numai a vieţii medicale bucovinene, dar şi a celei politice, culturale şi sociale. După spusele unui contemporan, doctorul Bodea „a fost permanent pildă de abnegaţie, cinste şi luminat patriotism românesc”.

          Am cuteza să afirmăm că adevărata operă a doctorului Bodea constă în totalitatea influenţelor pe care le-a exercitat, prin faptele sale, prin modul său de a gândi, prin întregul său mod de a exista, asupra epocii în care a trăit şi a creat şi – de ce nu? – asupra generaţiilor care i-au urmat.

          În perioada de după război, la Cernăuţi prima dată s-a amintit despre medicul I. Bodea în anul 1994, într-o adnotare de câteva rânduri la scrisorile lingvistului Sextil Puşcariu către istoricul Ion Nistor care au fost publicate într-un ziar local. Tot atunci a apărut şi un important articol, semnat de academiciana Cornelia Bodea, nepoata distinsului medic din Cernăuţi.

          Căutările noastre în vederea depistării unor noi documente despre medicul Bodea au fost îndreptate, după cum era şi firesc, spre fondurile de arhivă ale instituţiilor de medicină şi sanitare (spitale, policlinici, inspectoratele sănătăţii publice etc.). Spre regret, arhiva Spitalului de Copii din anii interbelici, unde Isidor Bodea a lucrat mai mulţi ani ca director, nu s-a păstrat. Dar, ca de atâtea alte ori, o altă arhivă ne-a oferit o surpriză plăcută. Când deja de mai mult timp ne părăsise nădejdea de a mai afla ceva referitor la viaţa şi activitatea doctorului Bodea, am descoperit, cu totul întâmplător, în fondul Liceului „Aron Pumnul”, statutul personal al „medicului şcolar dr. Isidor Bodea”. Tot aici, la rubrica „Serviciul în învăţământ”, Emil Iliuţ, directorul instituţiei,  întroducea în anul 1933 următoarea menţiune: „medic şcolar încă din vremea ocupării Bucovinei prin Austro-Ungaria”. Am aflat astfel despre o latură necunoscută a activităţii multilaterale a lui Bodea, adică cea de medic şcolar la renumitul Liceu „Aron Pumnul”. Acest dosar ne-a oferit şi multe alte informaţii privind biografia medicului.

Fișa medicului școlar I. Bodea
de la Liceul „Aron Pumnul”

          Isidor Bodea s-a născut la Arad în 8 martie (după statutul personal, şi la 3 martie, după inscripţia de pe monumentul funerar), anul 1866. Studiile secundare le-a făcut la Arad, iar cele universitare la Facultatea de Medicină a Universităţii vieneze, unde a obţinut diploma de adeverire a studiilor.

Ca student al universităţii din capitala Imperiului Habsburgic, a făcut parte din Societatea „România Jună”, bucurându-se de un respect deosebit din partea studenţilor români.

Fișa medicului școlar I. Bodea
de la Liceul „Aron Pumnul”

          După terminarea studiilor, lucrează ca medic aspirant de gradul II şi I la Spitalul de Copii Sf. Iosif (numit şi „Iosephinum”) din Viena – între 17 aprilie 1892 şi 1 mai 1897, impunându-se ca un specialist deosebit în lumea medicală vieneză.

          Studiile speciale („boalele de copii”) şi le-a continuat la „Spitalul de copii găsiţi” din Praga (luna mai 1887), la „Hospise des enfants” din Paris (20 iulie – 20 octombrie 1897) şi la „Clinique de Maladies de l̕ enfance”, tot în capitala franceză (20 octombrie 1897 – 10 februarie 1898). În statutul personal de la Liceul „Aron Pumnul” este menţionat şi oraşul Düsseldorf, ca localitate în care şi-a continuat studiile speciale, însă nu sunt specificaţi anii şi instituţia. Suntem înclinaţi să credem că a fost în acelaşi an 1898, între februarie şi octombrie, că deja la 1 octombrie îl găsim încadrat în armata austro-ungară (Regimentul 33 Infanterie din Arad), iar ceva mai târziu, la Spitalul de garnizoană nr.1 din Viena, de unde va fi demobilizat la 1 octombrie 1899.

Proiectul Spitalului de Copii

          Întrucât dragostea pentru poporul său, pentru ţinuturile româneşti au fost mai puternice decât îmbietoarea carieră ştiinţifică, pe care şi-o începuse, şi putea s-o continuie cu strălucire la Viena, doctorul Bodea, la începutul sec. XX, se stabileşte în Bucovina, fiind, se pare, numit medic primar la Spitalul Central din Cernăuţi. Acelaşi gest nobil l-a făcut, ceva mai târziu, un alt mare medic român, mahaleanul Ion Nandriş, care şi-a sacrificat ascensiunea universitară (era cel mai apreciat asistent al lui Mina Minovici, la Bucureşti) numai pentru a se dărui aici, la Cernăuţi, acestui neam şi acestui pământ. Aici, pe parcusul anilor, având calităţi spirituale şi omeneşti deosebite, a legat prietenii strânse cu cei mai însemnaţi bărbaţi ai Bucovinei. Printre primii a fost şi arboroseanul Constantin Morariu, care, fiind pe atunci preot în comuna Pătrăuţi pe Suceava, l-a ajutat să-şi obţină dreptul de cetăţenie austriacă, fără de care nu putea să se stabilească la Cernăuţi. Aici, în capitala Bucovinei, i-a cunoscut pe Vasile Bodnărescu, Octavian Gheorghian (directorul Maternităţii), Max Hacman, Dimitrie Marmeliuc, Aurel Morariu, Ion Nandriş, Ion Nistor, Grigore Onciul (medic), Eudoxiu Procopovici (medic, cumnatul său), Gheorghe Tofan şi pe mulţi alţii, cu care a scris pagini de neuitat în cronica zbuciumată a Bucovinei.

Tablou asupra funcțiilor ocupate de I. Bodea

          În mod deosebit trebuie să evidenţiem legăturile ce s-au înfiripat între bănăţeanul Isidor Bodea (din Arad) şi ardeleanul Sextil Puşcariu (din Braşov), cu care „a devenit prieten de suflet şi cauză românească”.Trăinicia acestei prietenii se lămureşte şi prin faptul că soţiile lor, braşovence, erau prietene din copilărie. Funcţiile pe care le-a deţinut la Cernăuţi l-au ajutat pe Puşcariu să se afle în centrul evenimentelor ştiinţifice, politice şi culturale, avându-l întotdeauna alături pe acest „om al faptelor”, care era Isidor Bodea.

          În anul 1914, mobilizat pe front, ca ofiţer al armatei austro-ungare, Puşcariu lasă în grija prietenului său o parte din bunurile sale, precum şi tot ce avea mai scump – arhiva Dicţionarului limbii române – pe care Bodea, rămas la Cernăuţi cu spitalul, „cu toate nenorocirile ce i-au căzut pe cap”, a reuşit s-o salveze de urgiile războiului.

          Alături de medicul Isidor Bodea, în anul 1918, Puşcariu a avut un rol hotărâtor în fondarea şi editarea ziarului „Glasul Bucovinei”, „întâiul crainic şi cel dintâi vestitor al primăverii” din Bucovina.

Pavilionul sudic al Spitalului de copii în care a trăit I. Bodea până la pensionare ( 1929) - vedere din stradă

          Primele acţiuni în vederea pregătirii Unirii au avut loc în locuinţa doctorului Bodea de la Spitalul de Copii, care se afla în pavilionul sudic al edificiului. „Am ales acest loc de întâlnire – mărturisea prietenul său Maximilian Hacman – pentru situaţia sa cam izolată şi depărtată de ochii politici şi ai jandarmilor”. Aici, seri şi nopţi la rând, un grup restrâns de prieteni a hotărât înfiinţarea ziarului „Glasul Bucovinei” (nume dat de Vasile Bodnărescu), precum şi paşii ce urmau să fie făcuţi în vederea unirii Bucovinei cu Patria-Mamă. De fapt, acestea constituiau primele şedinţe neoficiale ale viitorului Consiliu Naţional Român. Iată cum aprecia S. Puşcariu în memoriile sale meritele lui Bodea în acel memorabil an 1918: „Admirabil a fost doctorul Bodea şi ţinutei sale intransigente şi energice se datoreşte înainte de toate că nu ne-am abătut de la planul original, ci am mers înainte”.

          La şedinţele clandestine din locuinţa medicului, în afară de Isidor Bodea şi Sextil Puşcariu, mai participau Alecu Procopovici, Max Hacman, Vasile Bodnărescu, Vasile Grecul, George Rotică, Aurel Morariu, Iorgu G. Toma ş. a. Toate evenimentele din toamna anlui 1918 vădeau riscul pe care şi l-au asumat aceşti bărbaţi ai Bucovinei. Programul lor „Ce vrem?”, scris de Sextil Puşcariu în căsuţa lui de pe Dominic şi publicat la 22 octombrie 1918 în primul număr al „Glasului Bucovinei”, poartă semnătura a 13 persoane, inclusiv cea a lui Isidor Bodea.

Pavilionul sudic al Spitalului de copii în care a trăit I. Bodea până la pensionare ( 1929) - vedere din curtea spitalului

          Din statutul personal al medicului am mai putut stabili că el era tatăl a trei copii:  Eugen, născut la 21 iunie 1902, Cornel – la 18 august 1903, iar Viorica era din anul 1912. În anii grei ai războiului, când Cernăuţiul a căzut de câteva ori în mâinle ruşilor, doctorul şi-a pierdut soţia şi fiică-sa Viorica de patru anişori, el însuşi fiind „deţinut şi cât p-aci dus la spânzurătoare”. În 1923, la intervenţia lui S. Puşcariu, Isidor Bodea obţine o bursă pentru copiii săi, Eugen şi Cornel, care îşi urmau studiile la Berlin. Într-o scrisoare din 12 noiembrie 1923 către Ion Nistor, Puşcariu consemna: „A doua rugare priveşte pe Dr. Bodea. Îmi scrie cu ce greutăţi enorme materiale are să lupte ca să-şi ţină cei doi băieţi la Berlin. Adevărat că Bodea câştigă foarte mult, dar dacă numai taxele de înscriere l-au costat anul acesta 50 000 de lei, îţi poţi închipui  ce trebuie să cheltuiască cu întreţinerea fiilor la Berlin. A cerut deci o bursă de la Ministerul Instrucţiei, care îl va putea scăpa de o parte a cheltuielilor. Ai putea s-o sprijineşti. Astfel i-ai da lui Bodea şi o dovadă că ştii să preţuieşti credinţa cu care a fost de la început în rândurile Glasiştilor”.

          După cum am menţionat, activitatea sa profesională la Cernăuţi se pare că a început-o  ca medic primar pediatru la Spitalul Central (Landes-Spital). În scurt timp, desfăşurând o activitate rodnică, şi-a dat destul de lesne seama că secţia bolilor de copii de aici nu mai satisface cerinţele vremii, ajungând la hotărârea de a deschide la Cernăuţi un prim spital de copii. Cu mult avânt şi totală dăruire, dezvăluind capacităţi deosebite, se dedică acestui obiectiv. Astfel, la 25 iunie 1908, cu ocazia jubileului de 60 de ani de domnie a împăratului Franz Iosef, are loc sfinţirea pietrei de temelie a acestui spital, care va fi construit, după planurile sale, din mijloacele unei fundaţiuni particulare a familiei cernăuţeanului Moses Fischer. În anii interbelici spitalul purta chiar denumirea „Fischer-Bodea”. El se afla pe str. Petru Rareş, nr. 6, (fosta Volangasse, actualmente str. Bucovineană).

          Spitalul, cu 80 de locuri, construit conform realizărilor ştiinţei moderne, consta din două pavilioane cu două etaje pentru bolnavi, un pavilion pentru locuinţa medicului-şef şi a medicului secundar (partea sudică), precum şi o staţiune de carantină. Comunicaţia între aceste pavilioane se făcea prin coridoare cu arcade, care în timp de iarnă erau încălzite cu apă caldă. Edificiul a fost construit în stil gotic, iar interiorul, amenajat cu mult gust şi cu o armonie plăcută a culorilor, avea menirea să producă şi o impresie artistică deosebită, precum şi să contribuie la o tratare mai rapidă a copiilor.

          Instituţia şi-a început activitatea în 1909, posibil chiar la 1 februarie, când doctorul Bodea este numit primul medic-şef al spitalului, deşi trebuie să menţionăm că unele lucrări de amenajare au continuat până în anul 1910.

          La 1 iulie 1919, prin ordinul Ministerului Sănătăţii, este numit director al Spitalului de Copii, funcţie ce o va deţine până la pensionarea sa din 31 decembrie 1929, când va fi înlocuit de către doctorul în medicină Astra Nandriş, soţia medicului-şef de la Spitalul Central din capitala Bucovinei.

Cererea medicului de pensionare

          La pensionare s-a ţinut cont în ceea ce privea sporirea anilor de serviciu de lucrul prestat de domnia-sa și în timpul războiului mondial la Spitalul de Copii, precum şi ca medic-şef al Spitalului „Crucea Roşie”.

          Colegul său de lucru, M. Wiesenthal, aprecia foarte mult capacităţile profesionale ale medicului Bodea, subliniind că „blândeţea, corectitudinea şi un simţ adânc pentru dreptate, alături de un spirit genial de observaţie au făcut din el cel mai bun medic de copii al Bucovinei şi Basarabiei”.

          În Bucovina el a fost primul îndrumător al disciplinei de pediatrie ca structură autonomă şi primul reprezentant al disciplinelor speciale ale bolilor de copii. Activitatea sa la Cernăuţi s-a soldat şi cu o monografie despre decanulementul traheei la crupul difteric. Lucrarea vădeşte că medicul I. Bodea, după menţiunea unui specialist, „a trecut peste cadrul restrâns al medicinii bolilor interne de copii, consacrându-se materiilor celorlalte din această specialitate”.

          Avea şi vocaţie de chirurg. Practica intens chirurgia bolilor de copii, în primul rând cea legată de otorinolaringologie. În spitalul său din Cernăuţi efectua cu mult succces operaţia traheotomiei, operaţie ce salva viaţa copiilor ameninţaţi, foarte des în acea vreme, de asfixia difterială.

          Colaborează cu mai multe studii de specialitate la revistele de medicină din Cernăuţi, Viena şi Bucureşti („Mişcarea medicală română”, „România medicală”, „Cernăuţiul medical”, „Revista ştiinţelor otorinolaringologice”  ş.a.).

Avea cunoştinţe vaste. Vorbea şi scria perfect în română, germană, franceză, maghiară şi satisfăcător în ucraineană.

          Preocupările sale extraprofesionale de asemenea au fost multiple. Era un entuziast animator al vieţii culturale bucovinene, având şi un rol hotărâtor în deschiderea Teatrului Naţional din Cernăuţi. Şi-a adus contribuţia la răspândirea şi dezvoltarea societăţilor arcăşeşti în Bucovina. A fost membru al Consiliului de Igienă pentru judeţul Cernăuţi, a avut însărcinări şi atribuţii în Consiliul Casei de Economii, în conducerea Băncii Regionale şi a Regiei Uzinelor municipiului Cernăuţi.

          A iubit foarte mult sportul şi a fost printre primii care a promovat în Bucovina fotbalul românesc. Cunoştea personal pe fiecare jucător al echipei de fotbal „Dragoş-Vodă” din oraş şi nu era meci la care să nu fi fost prezent. A fost un aderent înflăcărat al zborului cu avionul, folosindu-se de acesta chiar de la deschiderea primelor linii aeronautice Cernăuţi-Bucureşti. Era ferm convins că fiecare om trebuie să se ţină la pas cu progresul. Deschis în permanenţă la tot ce era nou, pe plan european, de la ştiinţă la cultură, a fost din tinereţe adeptul reformelor şi inovaţiilor.

          Ca un bun botanist şi zoolog crează, în ograda spitalului, una din cele mai frumoase grădini ale oraşului cu flori şi arbori decorativi, precum stejarul african, bradul albastru, magnolia ş. a.

Casa lui Isidor Bodea din str. Mihai Viteazu, 14

          După pensionare, în anul 1929, este nevoit să elibereze locuinţa de la spital şi să treacă cu traiul în casa sa din strada Mihai Viteazul, nr. 14, (actuala str. Sadovaia), unde, conform procesului-verbal  № 2036 din 1930 al Judecătoriei mixte din Cernăţi, obţine dreptul de proprietate şi unde la fel avea o grădină de o frumuseţe rar întâlnită. După moarte, dreptul de proprietate asupra acestei case l-au obţinut, conform decretului de transmitere a succesiunii din 28 septembrie 1938, fiii săi Eugen şi Cornel.

Trecerea dreptului de proprietate asupra casei lui I. Bodea după deces la fii săi Eugen și Cornel

          Pentru activitatea sa prodigioasă a fost distins cu gradele de ofiţer şi comandor al Ordinului Steaua României.

          Moartea sa tragică a surprins şi a îndurerat profund obştimea cernăuţeană, iar împrejurările ei fiind pe larg oglindite în presă. În anul 1938, la moartea reginei Maria, doctorul Bodea a ţinut neapărat să fie prezent la funerariile regale şi urma să se afle în cortegiul care avea să-i însoţească corpul neînsufleţit de la Bucureşti la lăcaşul de odihnă veşnică de la Curtea de Argeş. Călătoria spre Bucureşti urma s-o efectueze la 23 iulie 1938 cu un avion al liniei aeronautice polone „Lot” de la Varşovia cu escale la Lvov şi Cernăuţi. Aici, la cele zece persoane care veneau din Varşovia, s-au mai adăugat  patru: doctorul I. Bodea, căpitanul Gh. Ionescu, comandant al aeroportului din Cernăuţi, poetul şi compozitorul Ionel Fernic, conducător al Şcoalei de Aviaţie din localitate, şi comerciantul Nussenbaum. Avionul s-a prăbuşit în judeţul Câmpulung. Ziarul „Glasul Bucovinei”, în numărul său din 24 iulie, relata despre această tragedie următoarele: „Din cercetările de până acum s-a putut afla că în apropiera comunei Stulpicani, între muntele „Clădita” şi Poiana „Braniştelor”, câţiva ciobani au zărit, pe la ora 17.00, un avion care se lupta cu furtuna. Ploua torenţial. La un moment dat, avionul s-a lăsat puţin în jos, făcând mai multe viraje, în jurul muntelui „Clădita”, căutând probabil un teren propice de aterizare. Apoi avionul a luat din nou înălţime, până la circa o mie de metri. Dar la un moment dat, spre groaza ciobanilor, care urmăreau evoluţiile avionului, acesta s-a prăbuşit în pădurea ce se întindea pe o coastă a muntelui”. Ca urmare a prăbuşirii, avionul a fost complect distrus, iar toţi pasagerii au murit.

Rămășițile avionului companiei Lot la locul catastrofei din Stulpicani

          Înmormântarea lui I. Bodea a avut loc la 26 iulie în Cimitirul Central din Cernăuţi. Rămăşiţele sale pământeşti au fost depuse din zorii zilei în capela cimitirului, sicriul fiind acoperit cu flori şi numeroase coroane. Acelaşi ziar acorda un larg spaţiu evocării acestui eveniment. Cronicarul ziarului sublinia că „dată fiind personalitatea regretatului dispărut, atât de iubit şi respectat de populaţia cernăuţeană şi date fiind neuitatele lui merite pe tărâmul luptelor naţionale din Bucovina, a asistat la înmormântare o lume imensă din toate straturile sociale şi fără deosebire de credinţă religioasă”. Ziarul dă şi o listă a asistenţei, ce cuprinde câteva zeci de nume a celor mai importante personalităţi cernăuţene.

          Potrivit ultimei sale dorinţe, serviciul divin a fost oficiat de către un singur preot, Victor Berariu, şi nu s-a rostit nici o cuvântare. Înhumarea a avut loc în cavoul familiei din Cimitirul Central din Cernăuţi.

Funerariile aviatorilor polonezi căzuți în catastrofa aviatică din Stulpicani

          În anul 1919, prietenii ardeleni i-au propus lui Bodea postul de director al Clinicii de Copii din Cluj. Unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai săi, Sextil Puşcariu, fusese şi el chemat să organizeze şi să deschidă în acel oraş transilvănean universitatea. Reputatul lingvist cu greu s-a despărţit de Bucovina, fiind încercat de adânci regrete, însă până la urmă Puşcariu totuşi a plecat. Bodea n-a putut face acelaşi pas. Îndrăgise prea mult acest colţ de ţară, oamenii lui şi nu mai putea să-i părăsească. Ba mai mult, Bodea, spre deosebire de prietenul său ardelean, avea deja câţiva morţi îngropaţi în pământul Cernăuţiului, care, cu puterea magică a oaselor ce înălbesc în groapă, l-au legat pentru totdeauna de pământul bucovinean.

Mormântul lui I. Bodea din Cimitirul central din Cernăuți

          Isidor Bodea, prin vasta sa activitate, desfăşurată pe parcursul aproape a unei jumătăţi de secol, se situează printre cei mai străluciţi reprezentanţi ai medicinii bucovinene, precum şi a generaţiei care a înfăptuit Unirea. Prin activitatea sa remarcabilă el rămâne pentru bucovineni un simbol al patriotismului ardent românesc şi un adept consacrat al democraţiei moderne.

          După o lungă noapte a uitării, se pare că a sosit timpul ca noi să-l apreciem la justa sa valoare. Numele lui merită să-l poarte şi o stradă din apropierea Spitalului de Copii, iar pe casa sa din str. Sadovaia, în care şi-a trăit ultimii ani de viaţă şi în care a rămas o bună parte din nobilul său suflet, să-i înveşnicim memoria printr-un modest basorelief. Ar fi un gest de recunoştinţă pentru tot ce ne-a lăsat inimosul doctor drept moştenire.