ELISABETA WITTGENSTEIN – VERIȘOARA REGINEI MARIA?
(Rudele scriitorului rus Vladimir
Nabokov la Cernăuți)
Prințesa Elizaveta Sayn-Wittgenstein (n. Nabokov) |
Lovitura
de stat din octombrie 1917 din Rusia și declanșarea războiului civil au
constituit o mare tragedie pentru milioane de ruși care fie că luptau cu arma
în mână unul împotriva altuia, fie că ertau siliți să-și părăsească patria
pentru totdeauna. Era consecința politicii duse de „cel mai uman regim”
instaurat în Rusia, intolerant față de cele mai mici abateri de la dogmele
totalitar-bolșevice.
Astfel,
floarea intelectualității ruse a fost silită să ia drumul pribegiei,
îndreptându-se, de cele mai multe pori prin Odesa, București sau
Constantinopol, spre țări din vestul Europei. Totuși, o serie de documente
descoperite în fondurile arhivei din Cernăuți mărturisesc faptul, că mulți
cetățeni ai fostului imperiu rus, îndeosebi din Uctaina, se refugiau prin
Cernăuți, de unde puteau să ajungă mai ușor la București sau, prin Zaleșciki,
în Polonia. Așa au ajuns la Cernăuți cunoscute personalități ale culturii ruse,
ca poetul, compozitorul și artistul Aleksandr Vertinski, cântărețul Piotr
Leșcenko, cântăreața de operă Maria Krivețka de Tobuk-Cerkas, prințesa
Elisabeta Wittgenstein...
Ajungând
la Cernăuți, mătușa ilustrului scriitor Vladimir Nabokov depune la poliție o
cerere pe care o redăm mai jos în traducere din germană:
„Cererea
Principesei Elisabeth de Sayn, născ. Nabokov, fostă doamnă de onoare la E.
S. împărăteasa Rusiei, văduva principelui Heinrich de Sayn și Wittgenstein,
rotmistr al regimentului imperial de husari.
Fiind refugiată cu familia
mea, am venit anul trecut din gubernia Podolia și am primit în România dreptul
de liberă petrecere pentru mine și pentru familia mea compusă din: principele
Ludvig, 19 ani, Piotr, 18 ani, Fiodor, 11 ani, fiica mea principesa Dorothea,
15 ani, educatoarea fiicei mele, supusa Marii Britanii Elisabeth Lattimore, 51
ani, și ruda mea îndepărtată, educatorul feciorilor mei și secretarul soțului
meu mort, principele Heinrich de Sayn și Wittgenstein, domnul Roman Leicmann.
Fiindcă în prezent i-am
înscris pe copii mei mai mici în instituțiile de învățământ locale,
devenindu-mi imposibilă întoarcerea în viitorul apropiat la moșia noastră
„Kamenka” din gubernia Podolia, mă adresez D-Voastră cu umila rugăminte să-mi
permiteți mie și familiei mele să rămân în Cernăuți.
Principesa Elisabeth de Sayn
și Wittgenstein.
Cernăuți, la 16 Oct. 1920,
Iosefgasse, 16”.
Cererea,
probabil, a fost rezolvată favorabil, căci în fondul „Școalei reale de stat din
Cernăuți” s-a descoperit catalogul clasei a 2-a „B”, secția germană, pe anul de
învățământ 1921/1922, în care este înregistrat elevul Wittgenstein Friedrich
(Fiodor) cu următoarele informații despre el:
„Ziua și anul nașterii: 17.V.1909.
Locul nașterii: Drujnoselie.
Patria: Rusia.
Confesiunea: ortodoxă.
Naționalitatea: rusă.
Numele părintelui (mamei):
Elisabeth.
Profesiunea: mare
proprietăreasă.
Domiciliul: 11 noiembrie,
52.”
Dar
să comparăm aceste informații de arhivă cu cele pe care le-am cules din cartea
de amintiri a lui Vladimir Nabokov „Alte Țărmuri” („Другие берега”). Vorbind
despre surorile tatălui său, el menționa că „Natalia
era măritată cu Peterson, Vera – cu Pyhaciov, Nina – cu baronul Rauch von
Traubenberg, iar mai târziu – cu amiralul Kolomeițev, Elisabeta – cu cneazul
Wittgenstein, Nadejda – cu Vonlearlearski. [...]
Cu unele dintre aceste
familii, datorită unei simpatii reciproce sau a vecinătății moșiilor, noi ne
vedeam mult mai des decât cu altele. Petrecerile la iarbă verde, spectacolele,
jocurile palpitante, misteriosul nostru parc din Vyrsk, fermecătorul Batovo al
bunicii, splendidele moșii ale Wittgenșteinilor – Drujnoselie de peste Siversk
și Kamenka în gubernia Podolia – toate acestea au rămas ca un idilic fundal de
stampă în amintire, ce își găsește acum un tablou asemănător numai în
exclusivitate în vechea literatură rusă”.
După
cum observăm identitatea informațiilor din sursa de arhivă cu cea de
memorialistică este evidentă. Elisabeta era născută la 13 septembrie 1877 în
familia lui Nabokov Dmitrii Nicolaevici (1827-1904) din Sent-Petersburg și a soției
sale Korff Maria Ferdinandovna (1842-1925). A fost căsătorită cu cneazul Heinrich
Sayn-Wittgenstein, fiul cneazului Teodor Wittgenstein, născut în 1879, decedat,
după cum vedem, în anul 1919. Aceste informații sunt confirmate și de Oltea I.
Nistor-Apostolescu în cartea sa „Din comoara mea de amintiri” (editura
„Septentrion”, Rădăuți, 2003). Concomitent, ea ne dezvăluie un aspect
senzațional al acestui subiect. Astfel, scriind despre profesorii pe care i-a
avut la Cernăuți, fiica istoricului bucovinean ne mărturisește:
„Cu prințesa Wittgenștein am început limba
engleză. Vară dreaptă cu Regina Maria, se refugiase de peste Nistru, după ce
fusese martoră la uciderea soțului ei, în fosta sa proprietate, reușind apoi să
treacă Nistrul într-o barcă de pescari, într-o noapte întunecoasă, împreună cu
fiica și fiii săi și să ajungă apoi în Basarabia și de acolo la Cernăuți.
Deși era ajutată de familia
regală, dânsa mai dădea lecții de limba engleză, pe care o poseda curent.
Ore întregi am petrecut
fermecată de fantasticele ei povestiri”.
Am
încercat să ne orientăm și noi în numeroasa familie a părinților și buneilor
reginei Maria, pentru a găsi în arborele ei genealogic creanga ce ar putea duce
spre familia Nabokov. Numai astfel am putea fi de acord cu afirmația Oltei I.
Nistor-Apostolescu că prințesa Elisabeta Wittgenstein a fost „vară dreaptă cu
Regina Maria”.
Fiică
a lui Alfred, duce de Edinburg (fiu al reginei Victoria a Marii Britanii), și a
ducesei Maria (fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei), regina Maria a
avut foarte mulți verișori și verișoare, unii coborâtori din spițe colaterale.
Numai pe linia mamei, care era mai aproape de Rusia, deci și, probabil, mai
aproape de familia Nabokov, regina Maria a avut o mătușă și cinci unchi, la
rândul ei cu mulți urmași. Cu părere de rău, pe această linie, precum și pe
linia tatălui reginei Maria nu am putut descoperi firul ce ar duce spre familia
Nabokov.
Fiindcă
nici Nabokov în bogata sa operă memorialistică nu amintește niciodată de vreo
legătură a familiei sale cu cea imperială, suntem tentați să credem că
Elisabeta putea să aibă o legătură de rubedenie cu regina Maria pe linia
soțului său – a principelui Heinrich de Sayn și Wittgenstein.
Un
document de arhivă, descoperit deasemenea în arhiva cernăuțeană, ne face să credem că refugiul familiei
Wittgenstein în Bucovina nu este chiar întâmplător. Ea avea aici și alte rude.
La 21 septembrie 1926, poliția punctului de frontieră Vașcăuți raporta
serviciului special de siguranță din Vijnița următoarele:
„Domnule șef,
la ordinul D-Voastră nr. 176/926, avem onoare a raporta că din cercetările
făcute de Dl Martin Scala în Călinești în ce privește supravegherea prințesei
Elisabeta de Wittgenstein, care la 20 august a. c. a părăsit capitala, am
constatat că numita în ultimele două luni nu și-a făcut apariția nici la Călinești
și nici la Vașcăuți. Rămânând în continuarea supravegherii cu onoare Vă rugăm
să binevoiți a dispune”.
La
rândul său, serviciul de siguranță Vijnița raporta Inspectoratului general de
suguranță Cernăuți următoarele:
„Am onoare a raporta că prințesa Elisabeta de
Wittgenstein, care a părăsit capitala la 20 august a. c. – am constatat că în ultimele două luni
nu a făcut apariția în raza acestui serviciu la Călinești la Dl Dela Scala și
nici la Vașcăuți la Dl M. Freitag, rude cu dânsa. Rămâne în continuarea
supravegherii. În caz de sosire la timp vom raporta cele constatate”.
Numai faptul că
„prințesa” era supravegheată de serviciile speciale de siguranță românești și
că în 1926 ea se afla în capitală, adică la București, arată că era o persoană
neobișnuită, posibil să fie legată și de Casa Regală. Nu există însă nici o
îndoială că în Cernăuți, cel puțin mai bine de trei ani (în 1923 copiii nu mai
frecventau școala din capitala Bucovinei), a trăit mătușa lui Vladimir Nabokov
cu verișorii lui Ludvig, Piotr, Fiodor și verișoara Dorothea. După cum menționa
însuși autorul „Lolitei”, el avea 13 verișori („cu majoritatea lor am fost în
diferite vremuri prieteni”) și 6 verișoare („de care, în marea majoritate,
evident sau tainic, am fost îndrăgostit”).
Astfel, aici, în
țara vecină, și-au găsut salvarea sute și mii de cetățeni ai fostului imperiu
Rus. Atunci, pe la începutul anilor 20 ai secolului XX, majoritatea lor mai
sperau într-o revenire cât mai grabnică la locurile dragi de baștină. Nimeni nu
putea intui că „imperiul răului”, care se instaura în Rusia, avea să dăinuie
ani și ani, acaparând cu timpul și meleagurile pașnice ale Bucovinei. Pentru ei
începea viața anevoiasă și nostalgică a emigranților, viața oamenilor fără
patrie, dar care era, totuși, mai bună decât a celor rămași acasă.
În cazul relatat
se poate presupune că viața nefericitei familii Wittgenstein a fost mângâiată
de rudele ei din Bucovina și, dacă e să credem Oltei I. Nistor-Apostolescu,
chiar de regina Maria.
P.S.: O
descoperire de ultim moment pe un site de genealogie: Elizaveta Dmitrievna
Princess Sayn-Wittgenstein (Nabokova) a decedat la 15 iunie 1942 la București,
avându-l ca soț pe Roman Leicmann, „ruda mea îndepărtată, educatorul feciorilor mei și secretarul soțului meu mort”. Tot aici se confirmă și rudă bucovineană Della Scalla (https://www.geni.com/people/Elizaveta-Dmitrievna-Princess-Sayn-Wittgenstein/6000000019012924141)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu